12 definiții pentru lăbârțare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂBĂRȚA, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.

LĂBĂRȚA, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.

lăbărța [At: BREZOIANU, A. 577/18 / V: (reg) ~bâr~ / Pzi: ez / E: ml rebalteare] 1-2 vtr A (se) lărgi în mod exagerat. 3-4 vtr (Pex) A (se) deforma. 5-6 vtr A (se) umfla, făcând să atârne. 7-8 vtr (D. convoaie, grupuri etc.) A (se) întinde neregulat. 9 vr (Fig; d. oameni) A se întinde în mod neplăcut. 10 vr (Reg; fig) A se îngâmfa.

LĂBĂRȚA, lăbărțez, vb. I. Refl. A se lărgi, a se desface, a se întinde neregulat, a se deforma. Haina s-a lăbărțat.Detașamentele s-au lăbărțat... soldații nu mai păstrau rîndul. PAS, Z. III 54. ◊ Fig. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. REBREANU, R. I 135. ◊ Tranz. Orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48. Atunci nucul se-ntristează, Ramurile-și crăcănează, Spre pămînt le lăbărțează. ȘEZ. VII 44.

A SE LĂBĂRȚA mă ~ez intranz. pop. A crește excesiv în dimensiuni (mai ales în lățime), pierzând forma; a se lăți. /Orig. nec.

lăbărțéz v. tr. (cp. cu bălțesc). Fam. Lărgesc, diformez: a lăbărța niște ghete. V. refl. Ghete lăbărțate. Gură lăbărțată, gură mare cu buze dezbălăzate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!lăbărța (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lăbărțea, imperf. 3 pl. se lăbărțau; conj. prez. 3 să se lăbărțeze; ger. lăbărțându-se

lăbărța (a ~) vb., ind. prez. 3 lăbărțea

lăbărța vb., ind. prez. 1 sg. lăbărțez, 3 sg. și pl. lăbărțea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂBĂRȚA vb. a se lărgi. (Haina s-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lăbărța (lăbărțez, lăbărțat), vb. refl. – A decădea, a se prăbuși, a ceda, a-și pierde forma îmbrăcămintea sau încălțămintea purtată prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui dăbălăza, prin intermediul unei var. (de)-lăbăza, cu infixul r, ca și în alte cazuri de creații spontane, (cf. hîra-hîrța, hanță-handră, fleață-fleoarță etc.). Cf. sb. labrcnuti „a valora puțin”, care, de asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163, pus în legătură cu sb. labrnja „rît”. DAR propune un der. puțin probabil de la bîrță cu pref. re- (cf. Dacor., III, 818); și Scriban leagă pe lăbărța cu bălți.Der. lăbărțătură.

Intrare: lăbârțare
lăbârțare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăbârțare
  • lăbârțarea
plural
  • lăbârțări
  • lăbârțările
genitiv-dativ singular
  • lăbârțări
  • lăbârțării
plural
  • lăbârțări
  • lăbârțărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăbărța, lăbărțezverb

  • 1. adesea figurat A se lărgi excesiv; a se întinde în lături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Haina s-a lăbărțat. DLRLC
    • format_quote Detașamentele s-au lăbărțat... soldații nu mai păstrau rîndul. PAS, Z. III 54. DLRLC
    • format_quote figurat Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. REBREANU, R. I 135. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Atunci nucul se-ntristează, Ramurile-și crăcănează, Spre pămînt le lăbărțează. ȘEZ. VII 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.