9 definiții pentru lătrare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂTRARE, lătrări, s. f. (Înv.) Lătrat. – V. lătra.

LĂTRARE, lătrări, s. f. (Înv.) Lătrat. – V. lătra.

lătrare sf [At: MARDARIE, L. 164/17 / Pl: ~rări / E: lătra] 1 (D. câini, vulpi, lupi) Producere a unor sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei Si: hămăire, lătrat1 (1), lătrătură (1), (pop) batere. 2 Zgomot asemănător lătratului. Si: lătrat1 (2), lătrătură (2). 3 (Dep) Vorbărie multă fără rost Si: lătrat1 (3), lătrătură (3). 4 Țipăt de durere sau de disperare Si: lătrat1 (4), lătrătură (4). 5 Atacare a unui străin Si: lătrat1 (5), lătrătură (5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire.

LĂTRARE, lătrări, s. f. (Învechit) Lătrat. Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire Stă, aude-n cîmp lătrare. ALECSANDRI, P. III 14. Cu suspine, cu urlete, cu lătrare. NEGRUZZI, S. II 121. ◊ Fig. Lătrările salvelor de puști încep să se audă. MACEDONSKI, O. III 41.

alătrare[1] sf vz lătrare

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lătrare (desp. lă-tra-) s. f., g.-d. art. lătrării; pl. lătrări

lătrare (lă-tra-) s. f., g.-d. art. lătrării; pl. lătrări

lătrare s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. lătrării; pl. lătrări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂTRARE s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)

Intrare: lătrare
  • silabație: lă-tra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lătrare
  • lătrarea
plural
  • lătrări
  • lătrările
genitiv-dativ singular
  • lătrări
  • lătrării
plural
  • lătrări
  • lătrărilor
vocativ singular
plural
alătrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alătrare
  • alătrarea
plural
  • alătrări
  • alătrările
genitiv-dativ singular
  • alătrări
  • alătrării
plural
  • alătrări
  • alătrărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lătrare, lătrărisubstantiv feminin

  • 1. învechit (Despre câini, vulpi, lupi) Producere a unor sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire Stă, aude-n cîmp lătrare. ALECSANDRI, P. III 14. DLRLC
    • format_quote Cu suspine, cu urlete, cu lătrare. NEGRUZZI, S. II 121. DLRLC
    • format_quote figurat Lătrările salvelor de puști încep să se audă. MACEDONSKI, O. III 41. DLRLC
  • 2. Zgomot asemănător lătratului. MDA2
  • 3. depreciativ Vorbărie multă fără rost. MDA2
  • 4. Țipăt de durere sau de disperare. MDA2
  • 5. Atacare a unui străin. MDA2
  • 6. Bârfire. MDA2
    sinonime: bârfire
  • 7. Cicălire. MDA2
    sinonime: cicălire
  • 8. învechit Pândire. MDA2
    sinonime: pândire
etimologie:
  • vezi lătra DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.