34 de definiții pentru mărunțel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRUNȚEL, -EA, -ICĂ, mărunței, -ele, adj. Diminutiv al lui mărunt. ♦ (Substantivat, m. art.) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Mărunt + suf. -el, -ea, -ică.

MĂRUNȚEL, -EA, -ICĂ, mărunței, -ele, adj. Diminutiv al lui mărunt. ♦ (Substantivat, m. art.) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Mărunt + suf. -el, -ea, -ică.

mărunțel, ~ea [At: (a. 1745) URICARIUL, XI, 224 / V: (reg) ~ntel, ~rân~, -mănu~, mănân~, mălân~, mânu~, mânân~, mănântel, mânțel, mununțel / Pl: ~ei, ~ele / E: mărunt + -el] 1-28 a (Șhp) (Cam) mărunt (1, 3-6, 8, 10, 15, 19, 25-26, 28, 30-31) Si: mărunțică (1-36), mânănțeluț (1-36), mânânțoc (1-36). 29 av Cu mișcări scurte și dese. 30 sm Bărbat cam mărunt (5). 31 av Mărunt (9). 32 sa (Șîcs de-a ~u) Horă care se joacă cu pași mici și repezi, ca de sârbă Si: rusasca. 33 sa Melodie după care se execută mărunțelul (20). 34 sf (Îrg; îlav) Cu ~eaua În cantitate mică Si: cu amănuntul, cu bucata, în detaliu. 35 s (Hip; mpl) Mărunțiș (10). 36 av (Reg; îlav) De-a (sau de) mânânțelu În mod amănunțit Si: cu de-amănuntul. 37 sfp (Reg) Bube mici, albe, care apar pe față. 38 sfp (Reg) Măruntaie (2).

MĂRUNȚEL, -ICĂ, mărunței, -le, adj. Diminutiv al lui mărunt. 1. v. mărunt (1). Pe cei mai mărunței care or rămînea, îi aburesc cu sare și-i usuc în cuptor. SADOVEANU, N. F. 30. Vă dau o mierță de sămînță de mac amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. Și pe-ntinsul hainelor, Și-mprejurul poalelor Luceau stele mărunțele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. ◊ (Adverbial) Se așeză trudit sub streașina-i largă prin care se cerneau mărunțel razele soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 132. Scrie, scrie mărunțel, Pe frunza de pătrinjel. ANT. LIT. POP. I 141. 2. v. mărunt (2). De la noi și pînă la voi Tot în zale Și-n măsele Și-n parale mărunțele (Cîntarul). GOROVEI, C. 61. ◊ (Substantivat, pl.) l-a dat ceva mărunțele pentru covrigi. CARAGIALE, N. S. 54. 3. v. mărunt (3). Nevastă-sa Catrina era mărunțică: dar tot așa de vorbareță ca cucoana Maria. SADOVEANU, B. 204. Aici un flăcău mărunțel, după ce lăsă dulapul, Si puse mîna pe umeri. DUNĂREANU, CH. 224. Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică. ISPIRESCU, E. 243. De trup ești mărunțel, nu-i vorbă, dar la fire ești mare. CREANGĂ, P. 150. 4. v. mărunt (4). A plecat cu pasul mărunțel. CARAGIALE, O. III 88. Intră ca actorii cu păsciorul mărunțel, Lăsînd val de mirodenii și de vorbă după el. EMINESCU, O. I 162. ◊ (Adverbial) Ciocîrlanii pășesc mărunțel pe marginea șanțului. VLAHUȚĂ, la CADE. 5. v. mărunt (5). Mai în jos de ei Sfinți mai mărunței, Sfinți și mucenici O sută și cinci. TEODORESCU, P. P. 25.

mărunțél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. mărunt). Foarte mărunt: alicĭurĭ mărunțele, om mărunțel. Adv. În mod mărunțel: fuge mărunțel. Mărunțica craĭuluĭ, o horă populară și melodia eĭ.

mălânțel, ~ea a, av, sf vz mărunțel

mălânți af, sf vz mărunțel

mănânțel, ~ea a, av, sf vz mărunțel corectat(ă)

mănunțel, ~ea a, av, sf vz mărunțel

mărânțel, ~ea a, av, sf vz mărunțel

măruntel, ~ea sf, a, av vz mărunțel

mânântel, ~ea a, av, sf vz mărunțel

mânânțel, ~ea a, av, sf vz mărunțel

mânânți a, sf vz mărunțel

mânțel, ~ea a, av, sf vz mărunțel

mânunțel, ~ea a, av, sf vz mărunțel

mununțel, ~ea a, av, sf vz mărunțel

mununți af, sf vz mărunțel

AMĂRUNȚELUL (DE-) 👉 MĂRUNȚEL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mărunțel adj. m., pl. mărunței; f. mărunți, pl. mărunțele

mărunțel adj. m., pl. mărunței; f. mărunțică/mărunțea, pl. mărunțele

mărunțel adj. m., pl. mărunței; f. sg. mărunțică/mărunțea, pl. mărunțele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRUNȚELE s. pl. v. măruntaie.

MĂRUNȚELUL s. art. (COR.) învârtita (art.), (reg.) rusasca (art.). (~ este un dans popular cu învârtituri.)

MĂRUNȚELUL s. art. (COR.) învîrtitul (art.), (reg.) rusasca (art.). (~ este un dans popular cu învîrtituri.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărunțaua (mărunțelul) v. mânânțălul.

mânânțel, adj. – v. mănănțel.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRUNȚÉL, -EA, -ÍCĂ adj., adv., s. f. Diminutiv al lui m ă r u n t. I. Adj. 1. Cf. m ă r u n t (I 1). 9 șiruri mărgăritar mărunțel (a. 1 745). URICARIUL, XI, 224. De-ar fi scule mănunțele, Roagă fluturul ușor Să-mplínească dorul lor. ALECSANDRI, POEZII, 645. Cuviosul bătrîn a plecat cu pasul mărunțel, blagoslovind în dreapta și în stîngă. CARAGIALE, O. II, 285. Sclepiții îs mînînței și vărgați, cu pătături cenușii și gălbii. MARIAN, INS. 353. Ce flori mărunțele, pipernicite, aproape verzi ca și frunzele. GÎRLEANU, L. 30. Cînd bat clopotele cele mărunțele, ies veverițele în poienile de la marginea codrului. SADOVEANU, O. IX, 12, cf. id. N. F. 30. Ea rîdea în liniște, și-i luceau dinții albi, mărunței ca urmuzurile. CAMILAR, C. P. 156. Puii nu-s mai mult Căci s-au prefăcut Stele mărunțele Și luceferele. POP., ap. GCR II, 328, cf. 300, 333. Și pe-ntinsul hainelor Și-mprejurul poalelor Luceau stele mărunțele. JARNlK-BÎRSEANU, D. 512. Omu care-i năcăjit Se cunoaște pe pășît, Că ii pasu mărunțel Și necazu-i după el. MÎNDRESCU, L. P. 19, cf. MARIAN, SA. 233. Ce mi-a fost mai drag pe lume. . . Potecuța prin pădure Pardosită cu alune, Cu alune mânunțele C-așa-i drag puicuței mele. ȘEZ. VIII, 59. Un răvaș că mi-i scria Cu slova mărunțea. MAT. FOLK. 61, cf. 1 436, I. CR. III, 306, GRAIUL, I, 508. Face oauă multe mînînțele. ALR I 1 189/295. Mărunțel ca macu Dar iute ca dracu. ZANNE, P. II, 607. Ciuhurele Mînînțele Merg pe drum înșirățele (Oile). GOROVEI, C. 75, cf. 74, 76, 77. Petricele Mănunțele Cianga, Langa, După ele (Drumul). id. ib. 136. De la noi Pînă la voi Tot mărgele Mărunțele De fuge mîța de ele (Furnicarul). id. ib. 165. Chicățica Mărunțica, Înverzește Și-negrește Și priește (Ploaia). id. ib. 296, cf. 329, PASCU, C. 46. ◊ (Ca determinativ urmînd după un nume de plantă sau de animal, indică specii sau varietăți ale acestora). Grăunțe de mălai mărunțel. IS. AM. 59v/12, cf. 60v/4. Ce mi-ai da dar, cînd ți-aș înșira pa nume, vere Moțăilă, numirea strugurilor?. . . Uite: strugure tămîios,. . . coada vulpii,. mărunt (mărunțel). JIPESCU, O. 53, cf. ISPIRESCU, L. 243, DDRF. Păpușoiul. . . nemțesc, cicantin, mărunt, mărunțel, portocaliu. PAMFILE, A. R. 68. Făsoalea-ntr-un picior. . . se mai numește și fasole mărunțică. id. ib. 185, cf. id. I. C. 142, MARIAN, V. 198. Dacă s-ar teme omul de vrăbii, n-ar mai semîna malai mărunțel. ȘEZ. I, 219. Păr . . . mărunțâl. ALR I 875/510. Brad mînînțăl. ib. 1923/266, cf. 1950/45. Pițîgușă gușă Ce-ai în gușă?Mălai mănunțăl; – Ce să faci cu el?Să-l dau la puiuți Că-s tare micuț. ALR II 4 354/76. Ceapă de cea mînințică. ib. 6 012/537, cf. ZANNE, P. I, 699. ♦ (Adverbial) Cu mișcări scurte (și dese). Tremura ca varga ținîndu-se de o culisă, pe care o cletina mărunțel. CARAGIALE, O. III, 192. Dumicînd firele de hacimă descîntate mărunțel. . . unge copilul cu amestecătura aceasta. MARIAN, NA. 378. Eu dau mărunțel din picioare. ALR I 1475/257, cf. 1475/385, LEXIC REG. 12. ♦ (Despre scris) Cu litere de dimensiuni (foarte) reduse. (Adverbial) Sfîntul soare-un diecel Să tot scrie mărunțel. JARNIK-BÎRSEANU, D. 176, cf. 332. Scrie tare mărunțel. DOINE, 90. Unul scrie mărunțel, Ca frunza de pătrunjel. MAT. FOLK. 1356. Că acolo badea scrie, Scrie, scrie mărunțel Pe frunza de pătrunjel. ANT. LIT. POP. I, 141. 2. Cf. mărunt (I 3). El era om mărunțel, cam de zile, și ghibos. BĂRAC, T. 45/10. Un flăcău mărunțel, după ce lăsă dulapul, îi puse mîna pe umeri. DUNĂREANU, CH. 224. Plutonierul încruntat și un furier mărunțel, îngropați într-un maldăr de registre și dosare, scriau de zor. BART, S. M. 76. Nu cumva venea pe la dumneata o fetișcană mărunțică, una cu niște ochi negri ca măslinele? STANCU, R. A. IV, 331. Sta pururi la bibliotecă, lîngă o fată mărunțică cu ochii plini de deșteptâciune. CAMILAR, N. I, 114. Cum li se întîmplă adeseori oamenilor mărunței, pe scaun Cristescu arăta cu totul altfel decît în picioare. GALAN, B. I, 7. Se apropie de cei doi tineri o femeie ca de patruzeci de ani, mărunțică, pieptănată simplu. VORNIC, P. 53. Mitrică era un om mărunțel de tot, cu obrajii mici. PREDA, D. 47. Dar ceaușul mărunțel, Mărunțel și ocheșel, Bădiulesei răspundea Și din gură mi-i zicea. TEODORESCU, P. P. 540. Stau rînd caii priponiți. . . Călușei Tot mărunței Cu frîne cruciș pe ei. HODOȘ, P. P. 201, cf. A I 21. ◊ (Învechit și popular, cu determinările „de trup”, „la stat”) Era acel Caplan Gherei hanul cam mărunțăl la stat. AXiNTE URICARIUL, LET. II, 176/33. Aci văzurăm o babă mărunțică de trup. GORJAN, H. II, 206/26. De trup ești mărunțel nu-i vorbă, dar la fire ești mare. CREANGĂ, P. 150. Mărunțel la statu lui. ALR II 3185/762. 3. Cf. m ă r u n t (I 4). Sfarmă var nestins mînînțel. . . și te leagă pe noapte (a. 1 743). IORGA, S. D. XVII, 79. Iacă vă dau o mierțâ de sămînțâ de mac amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. Da-i frumos pe-acolo, bre. . . e numai nisip. . . nisip mărunțel-mărunțel ca macu. REBREANU, NUV. 197. Fărină mînînțauă. ALR I 1372/59, cf. 1813/280. ♦ S p e c. (Despre ploaie, burniță sau ninsoare) Cu stropi sau fulgi mici și deși. Plouă ploaie mărînțîcă. ALR SN III h 790/537. Ploaie ca pîn sită de mînînțauă. ALR I 1978/80, cf. ZANNE P. I. 60. ◊ (Adverbial) Afară plouă mărunțel, ploaie rece de toamnă. CARAGIALE, O. I, 173. Plouă mănînțăl cum ai cerne. ALR SN III h 790/284. (F i g.) Se așeză trudit sub streașina-i largă prin care se cerneau mărunțel razele soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 132. 4. (Adesea adverbial) Cf. m ă r u n t (I 5). Și pune în tingire, punîndu-i untdelemn. . . și o ceapă tocată mărunțel (a. 1749). GCR II, 42/19. Carnea au dumicat-o mărunțel, au așezat-o pin oale. SBIERA, P. 244. Mâ-sa de s-a măcina Mînînțea ca fărina, De ni-om fi dragi ni-om lua. RETEGANUL, TR. 159. Eu frămînt, sfărm mărînțăl. ALR I 1 989/558. 5. Cf. m ă r u n t (I 6). (Adverbial) Mergea mărunțel și iute, ferit pe marginea lanurilor. POPA, V. 144. ♦ (Substantivat, art., și în construcția de-a mărunțelu) Numele unei hore care se joacă cu pași mici și repezi, ca de sîrbă ; rusasca. Mai cu seamă însă se joacă pe la noi. . . țigănescul și mînînțelul. MARIAN, S. R. I, 87. După ce au mîncat încep a juca arcanul, rusasca, numită altmintrelea și mănînțica. id. ib. 267, cf. PAMFILE, J. III, 12, VARONE, D id. J. R. 20, 42, H III 312, XIV 347, ALR I 1477/63, 320, 347, 350, ALR II 4336/64. ◊ (Cu determinări indicînd o varietate a dansului) Trei țigani, două cobze ș-o lăută, trăgeau să moară „mărunțica craiului” , înșirînd, din cînd în cînd, viersuri întocmite din senin. DELAVRANCEA, S. 55, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U.' 6. Cf. m ă r u n t (II). Cei mai mari erau numai fete, iară băieții erau mărunței. ISPIRESCU, L. 174. Și flăcăuanii sînt băieții dumitale?Ai noștri, domnișorule, și mai sînt acasă cinci mai mărunței. HOGAȘ, DR. I, 199. Am tăiat, Pîn-la paisprezece mii Tot prunci mărunței, copii. TEODORESCU, P. P. 105, cf. ȘEZ. III, 195. Du-Ti acasî, nu mai bea, Cî ai copcii mînînțâi. VASILIU, C. 6. Ce să fac cu băieții? Că tare-i lași mînînțâi, Mînînțăi și fără milă. Și eu îs în sat străină. ȘEZ. XIX, 144. Copiii vecinului îs mînînței. MAT. DIALECT, I, 182. 7. (Învechit și regional, substantivat, în l o c. a d v.) Cu mărunțeaua = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. Se va vinde la prăvălie cu mărunțeaua (a. 1,816). ap. T. PAPAHAGI, C. L. Precupeți de rînd cu mărunțeaua (a. 1835). DOC. EC. 603. Vinde vin și rachiu cu mărunțeaua. DR. IV, 833. 6. Cf. m ă r u n t (V 1). Pîn concorghe chiar și lucrurile mânînțele cresc. BĂNUȚ, T. P. 5, Fleacuri mănînțăle. ALR II 3525/272. ◊ S p e c. (Despre bani, monede) Ți-om da dudcuțe mînînțele Să cumperi pe ele. MARIAN, NU. 669. De la noi Și pînă la voi Tot în zele Și-n măsele Și-n parale Mărunțele (Cîntarul). GOROVEI, C. 61. ♦ (Substantivat ; mai ales la pl.) Mărunțiș (III 2). Ea l-a dus la o tipografie și l-a băgat ucenic; i-a dat ceva mărunțele pentru covrigi, l-a blagoslovit și s-a dus. CARAGIALE, O. III, 19. Mărunțele n-am, bătute nu s-au întîmplat. PAMFILE, J. II, 153, cf. IORDAN, STIL. 190, BUL. FIL. VII-VIII, 96. Cît îi prețu pe dînsa? Cinci sute și cinci de lei Și pe atíța mărunței. MÎNDRESCU, P. 180. Cu mărunțeaua se face haznaua. ZANNE, P. V, 325. 9. Cf. m ă r u n t (V 2). (Substantivat) Mulți mărunței, curtizani ai naivităței mulțimei, vor detesta principiile și părerile lui. CARAGIALE, N. F. 95. 10. Cf. m ă r u n t (V 3). Mai in jos de ei Sfinți mai mărunței, Sfinți și mucenici, o sută și cinci, Beau și ospătau. TEODORESCU, P. P. 25. ◊ (Substantivat) Pe culmea aceasta, au căzut toate fulgerile mărunțeilor orînduiți în căprării. CIAUȘANU, R. SCUT. 43. II. Adv. (Regional ; adesea în construcția de-a sau de mînînțelu) În mod amănunțit, cu de-amănuntul. Da Dumnezeu, care li știe tăti de mînînțălu, i-o oblicit gîndurili. ȘEZ. XXIII, 37. Am cătat în casă mînînțăl pă tot locu. ALR II 3 131/353. A căuta ceva de-a mînînțelu. MAT. DIALECT, I, 212. III. S. f. 1. (Regional ; la pl.) Bube mici, albe, care apar pe față (Scărișoara-Abrud). ALR II/I MN 63, 4 217/95. 2. (Regional ; la pl.) Măruntaie (I 1) (Ciurchi-Iași). ALR I 751/516. 3. (Argotic ; în forma mărunțică) Bîtă mică și groasă. GR. S. VII, 119. – Pl.: mărunței, -ele. – Și: (cu schimbare de suf.) mărunțică adj., s. f., (regional) măruntél, -eá, -ícă, mărînțél, -eá, -ícă, mănunțél, -eá, -ică, mănînțél, -eá, -ícă, mălînțél, -eá, -ícă (ALR I 1 372/61), mînunțél, -eá, -ícă (MAT. FOLK. 1 436), mînînțél, -eá, -ică, mînîntél, -eá, -ícă (ALR I 1 987/289), mînțél, -eá, -ícă (ALR I 140/59, 1 372/292), mununțél, -eá, -ícă (ALR I 1 372/554, 1 987/554, ALR II 3 474/414) adj., adv., s. f. – Mărunt + suf. -el, -ea.Mărunțică: cu schimbare de suf.

MĂLÎNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj., adv., s. f. v. mărunțel.

MĂNÎNȚÉL, -EÁ, -I adj., adv., s. f. v. mărunțel.

MĂNUNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj., adv., s. f. v. mărunțel.

MĂRÎNȚÉL, -EÁ, -I adj., adv., s. f. v. mărunțel.

MĂRUNTÉL, -EA, -ÍCĂ adj., adv., s. f. v. mărunțel.

Intrare: mărunțel
mărunțel adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărunțel
  • mărunțelul
  • mărunțelu‑
  • mărunțea
  • mărunți
  • mărunțeaua
  • mărunțica
plural
  • mărunței
  • mărunțeii
  • mărunțele
  • mărunțelele
genitiv-dativ singular
  • mărunțel
  • mărunțelului
  • mărunțele
  • mărunțelei
plural
  • mărunței
  • mărunțeilor
  • mărunțele
  • mărunțelelor
vocativ singular
plural
mânântel adjectiv
adjectiv (A70)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânântel
  • mânântelul
  • mânânti
  • mânântica
plural
  • mânântei
  • mânânteii
  • mânântele
  • mânântelele
genitiv-dativ singular
  • mânântel
  • mânântelului
  • mânântele
  • mânântelei
plural
  • mânântei
  • mânânteilor
  • mânântele
  • mânântelelor
vocativ singular
plural
mununțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mânunțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mânțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mânânțică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mununțică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mânânțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măruntel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mărânțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mănunțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mănânțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mălânțică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mălânțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărunțel, mărunțeaadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui mărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe cei mai mărunței care or rămînea, îi aburesc cu sare și-i usuc în cuptor. SADOVEANU, N. F. 30. DLRLC
    • format_quote Vă dau o mierță de sămînță de mac amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. DLRLC
    • format_quote Și pe-ntinsul hainelor, Și-mprejurul poalelor Luceau stele mărunțele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Se așeză trudit sub streașina-i largă prin care se cerneau mărunțel razele soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 132. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Scrie, scrie mărunțel, Pe frunza de pătrinjel. ANT. LIT. POP. I 141. DLRLC
    • format_quote De la noi și pînă la voi Tot în zale Și-n măsele Și-n parale mărunțele (Cântarul). GOROVEI, C. 61. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat (la) plural l-a dat ceva mărunțele pentru covrigi. CARAGIALE, N. S. 54. DLRLC
    • format_quote Nevastă-sa Catrina era mărunțică: dar tot așa de vorbareță ca cucoana Maria. SADOVEANU, B. 204. DLRLC
    • format_quote Aici un flăcău mărunțel, după ce lăsă dulapul, îi puse mîna pe umeri. DUNĂREANU, CH. 224. DLRLC
    • format_quote Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică. ISPIRESCU, E. 243. DLRLC
    • format_quote De trup ești mărunțel, nu-i vorbă, dar la fire ești mare. CREANGĂ, P. 150. DLRLC
    • format_quote A plecat cu pasul mărunțel. CARAGIALE, O. III 88. DLRLC
    • format_quote Intră ca actorii cu păsciorul mărunțel, Lăsînd val de mirodenii și de vorbă după el. EMINESCU, O. I 162. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ciocîrlanii pășesc mărunțel pe marginea șanțului. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
    • format_quote Mai în jos de ei Sfinți mai mărunței, Sfinți și mucenici O sută și cinci. TEODORESCU, P. P. 25. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat masculin articulat Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Mărunt + sufix -el, -ea, -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.