9 definiții pentru măhăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măhăi vi [At: VARLAAM, ap. HEM 1008 / Pzi: ~esc / E: slv махати] 1 (Înv) A face semne cu mâna. 2 (Înv) A vorbi prin semne. 3 (Îrg) A amenința cu degetul. 4 (Mar; Buc) A lovi cu sabia. 5 (Mar; Buc) A lovi cu putere.

MĂHĂI vb. (Mold.) A face semne (cu mîna). Cînd vor să-și facă cruce, numai cît măhăiesc cu mîna, cum are amăgi oarece. VARLAAM. Răul cine-mi vor să nu zîmbască Și cu ochii să nu măhăiască. DOSOFTEI,. PS. ♦ A amenința. Omul cela, ce-l îngrozeaște să-l ucidă, face seamne în toate fealiurile și-i măhăiaște (a m e n i n ț a MUNT.) și aduce sâ-l lovască. PRAV. Etimologie: sl. mahati.

măhăĭésc v. intr. (cp. cu mătăhăĭesc). Cod. Vor. Mișc, fac semn: măhăĭ cu mîna.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

măhăí (-ăiésc, -ít), vb. – A gesticula, a face semne. Sl. machati (Cihac, II, 182; Tiktin). Sec. XVI, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măhăí, măhăiésc, vb. IV (înv.) a mișca, a face un semn.

măhăí, măhăiesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A aplica, a lovi, a da; a lovi cu sabia încordându-se din puteri (Țiplea, 1906; Papahagi, 1925). 2. A se preface, a se pregăti: „O dzâs așe de tri ori și s-o măhăit s-arunce cocoana-n cuptior” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 116; Bârsana). – Din sl. machati (Cihac, Tiktin, cf. DER).

măhăí, măhăiesc, vb. tranz. – A aplica, a lovi, a da din greu; a lovi cu sabia încordându-se din puteri (Țiplea 1906; Papahagi 1925). – Din sl. majati (MDA).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂHĂÍ vb. IV. I n t r a n z. 1. (Învechit) A face semne (cu mîna); a vorbi prin semne (DDRF). Pavel. . . măhăi (a m e n i n ț ă N. TEST. 1 648, a u c l ă t i t u BIBLIA 1 688) cu măra cătră oameri. cod vor. 36/26. Alexandru măhăi ( a r ă t î n d n. test. 1648, clătind biblia 1 688) cu mînra și venre să răspundză gloateei. ib. 12/6. Pavelu și măhăi (a r ă t î n d u – i N. TEST. 1 648, f ă c î n d l u i s e m n u BIBLIA 1 688) lu ghiemonu a grăi. ib. 60/9. Cînd vor să-și facă cruce, numai cît măhăiesc cu mîna, cum are amăgi oarece; aceaia nu iaste cruce, ce-i o măniecie. VARLAAM, ap. HEM 1008. Răul cine-mi vor, să nu zîmbascâ Și cu ochii să nu măhăiască. DOSOFTEI, PS. 117/6. ♦ (Învechit și regional) A amenința (cu degetul CANDREA, Ț. O. 48). Omul cela, ce-l îngrozeaște să-l ucidă, face seamne în toate fialiurile și-i măhăiaște (a m e r i n ț a MUNT.) și aduce să-l lovască. PRAV. 113. 2. (Prin Maram. și Bucov.) A lovi cu sabia (ȚIPLEA, P. P. 26) ; a lovi cu putere (com. din STRAJA-RĂDĂUȚI) . Cînd o prins a măhăi, Tăți pă gios a pologi, Mîna dreaptă-și răd’ica, Tăți ca znopt’i... îți pt’ica. ȚIPLEA, P. P. 26. - Prez. ind.: măhăiesc. – Din v. sl. махати.

Intrare: măhăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măhăi
  • măhăire
  • măhăit
  • măhăitu‑
  • măhăind
  • măhăindu‑
singular plural
  • măhăiește
  • măhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măhăiesc
(să)
  • măhăiesc
  • măhăiam
  • măhăii
  • măhăisem
a II-a (tu)
  • măhăiești
(să)
  • măhăiești
  • măhăiai
  • măhăiși
  • măhăiseși
a III-a (el, ea)
  • măhăiește
(să)
  • măhăiască
  • măhăia
  • măhăi
  • măhăise
plural I (noi)
  • măhăim
(să)
  • măhăim
  • măhăiam
  • măhăirăm
  • măhăiserăm
  • măhăisem
a II-a (voi)
  • măhăiți
(să)
  • măhăiți
  • măhăiați
  • măhăirăți
  • măhăiserăți
  • măhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • măhăiesc
(să)
  • măhăiască
  • măhăiau
  • măhăi
  • măhăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amăhăi
  • amăhăire
  • amăhăit
  • amăhăitu‑
  • amăhăind
  • amăhăindu‑
singular plural
  • amăhăiește
  • amăhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amăhăiesc
(să)
  • amăhăiesc
  • amăhăiam
  • amăhăii
  • amăhăisem
a II-a (tu)
  • amăhăiești
(să)
  • amăhăiești
  • amăhăiai
  • amăhăiși
  • amăhăiseși
a III-a (el, ea)
  • amăhăiește
(să)
  • amăhăiască
  • amăhăia
  • amăhăi
  • amăhăise
plural I (noi)
  • amăhăim
(să)
  • amăhăim
  • amăhăiam
  • amăhăirăm
  • amăhăiserăm
  • amăhăisem
a II-a (voi)
  • amăhăiți
(să)
  • amăhăiți
  • amăhăiați
  • amăhăirăți
  • amăhăiserăți
  • amăhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • amăhăiesc
(să)
  • amăhăiască
  • amăhăiau
  • amăhăi
  • amăhăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)