9 definiții pentru mâhnit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂHNÍT, -Ă, mâhniți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – V. mâhni.
MÂHNÍT, -Ă, mâhniți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – V. mâhni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mâhnit, ~ă a [At: PSALT. HUR. 36v/2 / V: (reg) măcn~, măgn~, mâcn~, mâgn~ / Pl: ~iți, ~e / E: mâhni] 1 Trist. 2 (Fig) Sumbru. 3 (Bis; înv) Pocăit. 4 (Reg, îf mâgnit) Mânios (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcnit, ~ă a vz mâhnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măgnit, ~ă a vz mâhnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâgnit, ~ă a vz mâhnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎHNÍT, -Ă, năimiți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist. Prin zarva veselă numai el trecea mîhnit, ducîndu-și calul de căpăstru. DUNĂREANU, CH. 31. Ei erau așa de mîhniți, de nu mai le-a ticnit mîncarea. CREANGĂ, P. 12. Ești mîhnită, dar senină! Ce să plîngi?... Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urîtă? EMINESCU, O. I 464. ◊ Fig. Din alăuta țiganului izvora o melodie mîhnită. SADOVEANU, O. I 303. Aici am petrecut foarte mîhnite sărbători. KOGĂLNICEANU, S. 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂHNÍT adj. 1. v. supărat. 2. v. posomorât.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎHNIT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. întristat, posomorît, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (O față ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂGNÍT, -Ă adj. v. mîhnit.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mâhnit, mâhnităadjectiv
- 1. Deprimat, posomorât, supărat, trist, îndurerat, întristat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin zarva veselă numai el trecea mîhnit, ducîndu-și calul de căpăstru. DUNĂREANU, CH. 31. DLRLC
- Ei erau așa de mîhniți, de nu mai le-a ticnit mîncarea. CREANGĂ, P. 12. DLRLC
- Ești mîhnită, dar senină! Ce să plîngi?... Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urîtă? EMINESCU, O. I 464. DLRLC
- Din alăuta țiganului izvora o melodie mîhnită. SADOVEANU, O. I 303. DLRLC
- Aici am petrecut foarte mîhnite sărbători. KOGĂLNICEANU, S. 100. DLRLC
-
etimologie:
- mâhni DEX '98 DEX '09