21 de definiții pentru mămăligă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s. f. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei, hrișcă etc.) fiartă în apă. ◊ Expr. (Fam.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută; a o păți; a da greș. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie și de inițiativă. [Var.: (reg.) mălígă s. f.] – Et. nec.

MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s. f. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei, hrișcă etc.) fiartă în apă. ◊ Expr. (Fam.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută; a o păți; a da greș. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie și de inițiativă. [Var.: (reg.) mălígă s. f.] – Et. nec.

mămăli sf [At: MAN. GÖTT / V: (reg) măli / Pl: ~igi / E: nct] 1 Pastă alimentară preparată din făină de mei, de hrișcă, de orz, astăzi mai ales de porumb Si: coleașă, (reg) mandră2 (1), mălaie, (îvr) mălată1 Vz terci. 2 (Pfm; îe) A o pune de ~ sau (Mol) a pune de ~ fără făină A se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută, într-o încurcătură. 3 (Îae) A da greș. 4 (Fam; îlv) A face (pe cineva sau ceva) ~ A distruge. 5 (Reg; îe) A căuta nod în ~ A căuta nod în papură. 6 (Reg; îe) A-și scoate ~ga A-și câștiga strictul necesar pentru trai. 7 (Îs) ~ga ursului Figură pe care o fac copiii la scrânciobul cu frânghie, învârtindu-se astfel ca frânghiile să se răsucească, și lăsându-le apoi să se dezrăsucească cu putere. 8 (Fam; dep) Mălai (29). 9 (Îc) ~ga-bradului Ciupercă de culoare galbenă-portocalie, care crește pe brazii putrezi (Trichia favoginea).

MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s. f. Aliment preparat din făină de porumb, fiartă cu apă pînă se îngroașă (și care, mai ales la țară, înlocuiește pîinea). Pe cînd Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. COȘBUC, P. I 326. Am găsit pe-o teșitură un boț de mămăligă de-am mîncat. CREANGĂ, O. A. 187. ◊ Expr. A pune de mămăligă = a pune să fiarbă apă pentru a face mămăligă. Ia grăbește, Irino, de fă focu și pune de mămăligă. BUJOR, S. 59. A o pune de mămăligă = a da greș, a încurca lucrurile, a o păți; a o sfecli, a nu putea ieși dintr-o situație grea, dintr-o încurcătură. De piere zmeoaica, îi crapă și fiul; atunci împărăția zmeilor a pus-o de mămăligă. RETEGANUL, P. III 36. Măi Chirică, d-apoi știi că și boieriul, cîtu-i de boieri, a pus-o de mămăligă. CREANGĂ, P. 161. ♦ Fig. Om moale, lipsit de energie și de inițiativă. Toți – niște mămăligi! GALAN, Z. R. 296. ◊ (Adjectival) Am fost mai mămăligă decît alții și m-am lăsat potopit de rușine și de necaz. PAS, E. I 147.

MĂMĂLÍGĂ ~gi f. 1) Produs alimentar preparat din făină de porumb, fiartă în apă și mestecată. * A pune de ~ a pune apă în ceaun pentru a face mămăliga. A o pune de ~ a nimeri într-o situație neplăcută; a o păți. 2) fig. depr. Om moale, lipsit de inițiativă. [G.-D. mămăligii] /Orig. nec.

mămăligă f. 1. pastă îngroșată de mălaiu cu apă și sare, pe care țăranii o taie în felii cu o sfoară și o mănâncă în loc de pâine; 2. fig. om molatic. [Primitiv probabil termen din graiul copiilor, diminutiv din mamă (cf. săpăligă, din sapă), desemnând la început așa numita papă a pruncilor].

mămălígă f., pl. ĭ (imit. din silaba ma repetată și sufixu -ligă ca’n săpăligă, țăpligă orĭ bg. čevru-, čuru-, čučuliga, cĭocîrlie, cuculiga, cucută. D. rom. vine ngr. turc. mamaliga, sîrb. mamáljuga, bg. mama- și mamuliga, mămăligă, mamúli, popușoĭ; rut. mamalýga, ung. mamaliga. Cp. cu pap 2. Nu e rudă cu it. méliga, popușoĭ). O pastă consistentă făcută din făină de popușoĭ feartă în apă și sare și care, la țăraniĭ Românĭ, ține locu pîniĭ. Cantitate din această pastă cît încape’ntr’un ceaun: doŭă mămăligĭ. Fig. Iron. Om moale: ce mămăligă! A pune de mămăligă, a pune la foc ceaunu cu apă de mămăligă, (fig.) a lungi o lucrare care s’ar putea face maĭ răpede. A prins mămăliga coajă (și pin urmare s’a’ntărit), s’a obrăznicit țopîrlanu (fiind-că s’a’nțolit). V. coleașă, mandră 2, mălaĭ.

MĂLÍGĂ s. f. v. mămăligă.

Mămăligă-Vodă m. porecla lui Grigorie Calimah, din cauza chipului său sărăcăcios de a trăi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mămăli s. f., g.-d. art. mămăligii; pl. mămăligi

mămăli s. f., g.-d. art. mămăligii; pl. mămăligi

mămălígă s. f., g.-d. art. mămălígii; pl. mămălígi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂMĂLÍGĂ s. (Transilv., Ban., Bucov. și nordul Mold.) coleașă, (Ban. și Transilv.) mandră, (Maram., nordul Transilv. și Ban.) tocană, (înv.) mălată, polentă. (~ cu brânză.)

MĂMĂLI s. (Transilv., Ban., Bucov. și nordul Mold.) coleașă, (Ban. și Transilv.) mandră, (Maram., nordul Transilv. și Ban.) tocană, (înv.) mălată, polentă. (~ cu brînză.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mămălígă (mămălígi), s. f.1. Terci sau pastă de făină de porumb fiartă, formează baza alimentației țăranului în majoritatea regiunilor țării, înlocuind pîinea. – 2. Prostănac. – Var. (munt.) măligă.Mr. mumalig. Creație expresivă, bazată pe consonanța mama „hrană” (P. Papahagi, Notițe, 31; Capidan, Dacor., VII, 131; cf. Graur, BL, IV, 97), cf. mamă și mr. mamă „terci pentru copii”, sau, mai probabil, pe lat. mamilla cu suf. diminutival -ică sau -igă. Apare în toate idiomurile balcanice: tc. mamaliga, ngr. μαμαλίνγα, alb. mamalingë, mag. mamaliga, bg. mamaliga, sb., cr. mamaljuga, rut. mamalyg, cuvinte explicabile suficient prin rom. Fără îndoială, s-a semnalat ca sursă pentru rom. ven. melega „hrișcă” (Cihac, II, 185; Meyer, Türk. St., I, 2), der. care nu pare probabilă. Cf. mălai, mămăruță. Der. mămăligar, s. m. (țăran; nătîng; valah); mămăligos, adj. (moale, răscopt). Pentru împrumuturi străine, cf. Miklosich, Wander., 17; Miklosich, Fremdw., 108; Candrea, Elemente, 403; Berneker, II, 15; Weigand, Jb., XVIII, 365; Capidan, Raporturile, 225, 232; Vasmer, II, 93. – Der. neol. mamelă, s. f. (țîță), din fr. mamelle; mamifer, s. n., din fr. mammifere; mamelon, s. n. (sfîrc), din fr. mamelon.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mămălígă, mămăligi, s.f. – (gastr.) Aliment preparat din făină de porumb fiartă în apă. Elementul nutritiv principal pentru populația rurală din Maramureș, de la sfârșitul sec. XVIII și până a doua jumătate a sec. XX: „Mai ales în timpul făcutului de fân, când tot momentul e scump și nu dispun de timpul trebuincios ca să fiarbă alte mâncări, exclusiv se folosesc de mămăligă cu brânză. (...) Maramureșeanul mănâncă foarte prost și puțin nutritiv. Cea mai bună mâncare este mămăliga cu brânză. Carne rareori mănâncă. Posturile cele multe le postește cu fasole și cartofi. Pâine de grâu numai la sărbători mari mănâncă, încolo numai pâine de porumb (mălai)” (Bârlea, 1924, II: 465). ♦ (med. pop.) Mămăliga fierbinte se punea în legături la gât, contra amigdalitei; se mai aplica pe piept contra durerilor. – Et. nec. (DEX, MDA); creație expresivă bazată pe consonanța mamă „hrană” (P. Papahagi, Capidan, Graur, cf. DER); cuvânt autohton (Hasdeu, 1894). Cuv. rom. > tc. mamaliga, srb. mamáljuga, bg. mam-, mamuliga, ucr. mamalyga, magh. mamaliga (Scriban).

mămălígă, mămăligi, s.f. – (gastr.) Aliment preparat din făină de porumb fiartă în apă. – Socotit creație expresivă bazată pe consonanța mamă „hrană” (Capidan, Graur cf. DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894). Din rom. provin tc. mamaliga, magh. mamaliga, ucr. mamalyg etc.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mămăligă, mămăligi s. f. 1. v. mălai-mare. 2. semnul începătorului (pe parbrizul automobilului).

a o pune de mămăligă expr. a se afla / a ajunge într-o situație dificilă / neplăcută; a o păți.

a rămâne cu ața mămăligii / cu buzele umflate expr. (pop.) a rămâne cu paguba, a fi păgubit.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂMĂLI s. f. 1. Pastă alimentară preparată din făină de mei, de hrișcă, de orz, astăzi măi ales de porumb ; (regional) mandră2 (1), coleașă. V. terci. Cf. MAN. GÖTT. Hrana noastră. . . la vreme de post, mămăligă uscată (a. 1 793). URICARIUL, VI, 168, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Numai măligă, măligă d-atîția ani! JIPESCU, O. 67. De mîncare? O ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece. CREANGĂ, P. 6. I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. id. ib. 143, .cf. 145, 147, 153. Mămăliga de hrișcă și de orz e cunoscută numai de sătenii de la țară; cei de la munte – spun bătrînii – în vremea unei foamete cumplite, de demult, au mîncat mămăligă de scoarță de fag măcinată. ȘEZ. V, 6. Din mei se face mămăligă, iar istrienii fac pîne. ib. XV, 66. Pe cînd Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. COȘBUC, P. I, 326. Mămăliga se numește o pastă consistentă gătită din făină de porumb. . . în timpurile trecute se gătea. . . din mei (Millium sativum). ENC. ROM. III, 183. Mămăliga se răstoarnă pe fundul de mămăligă. . . numit și cărpător în Ardeal. PAMFILE, I. C. 195, cf. 68. Culese, fir cu fir, fărmăturile de mămăligă. BUJOR, S. 29, cf. 59. Na, măi Ghiță, și ia vezi și tu de mămăligă, zise el, dînd ceaunul unuia dintre flăcăuani. HOGAȘ. M. N. 65. Mîncările obișnuite sînt măliga cu brînzî, urda, cașul sărat. DIACONU, P. 19. Întingea în topiturâ bucăți mari de mămăligă, pe care le căptușea apoi cu brînzâ. SADOVEANU, B. 95. Am ciorbă de știucă și o mămăligă aproape întreagă. GALACTION, O. 47. Beau vin și mîncau pastramă cu mămăligă rece. CĂLINESCU, E. 311. Soldații mîncau mămăligă cu pastramă. CAMIL PETRESCU, O. III, 170, cf. 215. Scoate un codru galben de mămăligă. Îl presară cu sare. Mușcă din el, mestecă, înghite. STANCU, D. 264. Îngrijesc de copii, pregătesc mămăliga. BOGZA, Ț. 45, cf. H X 97, XII 302. Cu barbátul băutor Nu-i coace pită-n cuptor, îi face măliga-n oală. Ș-aceea-i, mînca-o goală. ȘEZ. I, 142, cf. MAT. FOLK. 1 399. Spuse fomeii că să duce la stînă să mînce măligă cu hurdă. GRAIUL, I, 237, cf. 474, 545, 546. Boala o dobîndesc cei ce mănîncă mămăligă goală. PAMFILE, B. 13, cf. CHEST. VIII 7/1, 15/29, 17/10, 18/3, 93/32. Nu știe încă nici cum se mănîncă mămăliga, se spune unui om prea tînăr și lipsit de experiență. Cf. ISPIRESCU, L. 177, ZANNE, P. III, 610. A prins mămăliga coajă, se spune despre cineva care începe să-și dea aere față de ceilalți, cînd a ajuns la o situație (mai) înaltă. Cf. CREANGĂ, P. 209, IORDAN, STIL. 320, ZANNE, P. III, 612. Numai într-un tăciune Nu se face mămăligă, Nici poate ceva să frigă. ZANNE, P. I, 293. Decît să mănînc mămăligă cu unt Și să mă uit în pămînt, Mai bine să mănînc pîine cu sare Și să mă uit la soare. id. ib. M, 608. Nimene nu-ți pune sare în mămăligă (= de interesele tale e bine să te ocupi personal). Cf. id. ib. 606. La mămăliga mare, vin multe haimanale. id. ib. 607. Amestecă vorba, ca făcălețul mămăliga, se spune la adresa cuiva care vorbește prostii sau se bîlbîie. Cf. id. ib. II, 829. Parcă e cu mămăliga-n gură sau parcă are mămăligă-n gură, se spune la adresa cuiva care vorbește neclar, fiind bîlbîit sau prost. Cf. id. ib. 839, III, 614. Stai (sau șezi), mămăligă, să te mănînc, se spune, în ironie, la adresa unui om leneș. Cf. id. ib. III 606. E bun de tăiat mămăliga, se spune la adresa unui om prost. Cf. id. ib. 614. ◊ (Precedat de „o bucată de”, „un boț de”, „o coajă de”, sugerează ideea de existență mizeră) Toată viața lui a muncit pentru-un boț de mămăligă, V. ROM. februarie 1954, 241. Tu, flăcăuaș sărăcuț de la țară, Care-ți fărîmai bucuria sub sapă Pe-un boț de mămăligă ca ceapă. DEȘLIU, G. 53. ◊ Mămăligă mărginenească v. m ă r g i n e n e s c. Mămăligă boierească v. b o i e r e s c. Mămăligă moartă v. m o r t. ◊ Expr. A o pune de mămăligă sau (Mold.) a pune de mămăligă fără făină = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută, într-o încurcătură ; a da greș. Măi Chirică, d-apoi știi că și boieriul, cîtu-i de boieri, a pus-o de mămăligă. CREANGĂ, P. 161. Cînd ți-o fi frică, să-ți iei rămas bun, c-ai pus-o de mămăligă. REBREANU, NUV. 123. Luați seama la Marinică să nu vă facă vreo rușine că dînsul a cam pus-o de mămăligă! id. R. I, 137, cf. IORDAN, STIL. 44, 320. S-a închis școala, mamă. Am pus-o de mămăligă. STANCU, D. 107. V-ați zbătut cu proiectul nostru, de nu mai aveam zi, de nu mai aveam noapte, și acum ați pus-o de mămăligă. V. ROM. aprilie 1 954, 43. Am pus-o de mămăligă și. . . așteptăm să vedem, ce-o mai fi. PAS, Z. III, 105. De piere zmeoaica, îi creapă și fiul, atunci-mpărâția zmeilor a pus-o de mămăligă, oamenii nu vor mai avea să le mai ducă grijă. RETEGANUL, P. I, 36. A face (pe cineva sau ceva) mămăligă = a distruge, a nimici, a face praf, zob, pilaf. Trimite avioane să arunce bombe peste oraș. Ne face mămăligă. PAS, Z. IV, 39. (Regional) A căuta nod în mămăligă = a căuta nod în papură, v. n o d. Cf. ZANNE, P. III, 611. (Regional) A-și scoate mămăliga = a-și cîștiga strictul necesar pentru trai. Cf. id. ib. Ața mămăligii v. a ț ă. A rămîne cu ața mămăligii v. a ț ă. ♦ (În sintagma) Mămăliga ursului = figură pe care o fac copiii la scrînciobul cu frînghie, învîrtindu-se astfel ca frîngbiile să se răsucească, și lăsîndu-le apoi să se dezrăsucească cu putere. În scrînciobul cel mic, de frînghie, răsucindu-te în el și apoi desucindu-te, faci ceea ce se numește „mămăligaursului. PAMFILE, J. I, 75. 2. (Familiar) Epitet depreciativ pentru un om lipsit de energie și de inițiativă. V. m ă l a i (II 3). În gară, afară de șef, nu-s decît trei oameni. Toți niște mămăligi! GALAN, Z. R. 296, cf. I. CR. VI, 152, CHEST. VIII 15/27, CV 1 949, nr. 3, 15. ◊ (Comparat ca un adjectiv) Am fost mai mămăligă decît alții și m-am lăsat potopit de rușine și de necaz. PAS, L. I, 147. 3. C o m p u s: mămăliga-bradului = ciupercă de culoare galbenă-portocalie, care crește pe brazii putrezi (Trichia favoginea). Cf. PANȚU; PL. - Pl.: mămăligi. – Și: (regional, prin haplologie) mălígă s. f. – Etimologia necunoscută.

Intrare: mămăligă
mămăligă substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mămăli
  • mămăliga
plural
  • mămăligi
  • mămăligile
genitiv-dativ singular
  • mămăligi
  • mămăligii
plural
  • mămăligi
  • mămăligilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măli
  • măliga
plural
  • măligi
  • măligile
genitiv-dativ singular
  • măligi
  • măligii
plural
  • măligi
  • măligilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mămăli, mămăligisubstantiv feminin

  • 1. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei, hrișcă etc.) fiartă în apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: mămăliguță augmentative: mămăligoi
    • format_quote Pe cînd Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. COȘBUC, P. I 326. DLRLC
    • format_quote Am găsit pe-o teșitură un boț de mămăligă de-am mîncat. CREANGĂ, O. A. 187. DLRLC
    • 1.1. Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie și de inițiativă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toți – niște mămăligi! GALAN, Z. R. 296. DLRLC
      • format_quote (și) adjectival Am fost mai mămăligă decît alții și m-am lăsat potopit de rușine și de necaz. PAS, E. I 147. DLRLC
    • chat_bubble A pune de mămăligă = a pune să fiarbă apă pentru a face mămăligă. DLRLC
      • format_quote Ia grăbește, Irino, de fă focu și pune de mămăligă. BUJOR, S. 59. DLRLC
    • chat_bubble familiar A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută; a o păți; a da greș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De piere zmeoaica, îi crapă și fiul; atunci împărăția zmeilor a pus-o de mămăligă. RETEGANUL, P. III 36. DLRLC
      • format_quote Măi Chirică, d-apoi știi că și boieriul, cîtu-i de boieri, a pus-o de mămăligă. CREANGĂ, P. 161. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.