16 definiții pentru macabru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACABRU, -Ă, macabri, -e, adj. 1. Care se referă la moarte sau la morți, care amintește de moarte. 2. Care inspiră groază; înfiorător, sinistru. – Din fr. macabre.

MACABRU, -Ă, macabri, -e, adj. 1. Care se referă la moarte sau la morți, care amintește de moarte. 2. Care inspiră groază; înfiorător, sinistru. – Din fr. macabre.

macabru, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 164 / Pl: ~ri, ~re / E: fr macabre] 1 a Referitor la moarte sau la morți Vz funerar, mortuar. 2-3 av, a (Într-un mod) care sugerează ideea de moarte Vz funebru, lugubru. 4-5 av, a (Pex) (în mod) sinistru. 6 a (Îs) Dans ~ Dans alegoric al morților, conceput de pictorii și sculptorii medievali în forma unui lanț nesfârșit de dansatori conduși de un schelet care reprezintă moartea. 7 sn Categorie care sugerează o atmosferă macabră (1)

MACABRU, -Ă, macabri, -e, adj. Care evocă moartea; care inspiră groază, înfiorare; sinistru, lugubru. Ciudate și neodihnite duhuri ale nopții... [liliecii] își fîlfîie tot timpul macabrele aripi. BOGZA, C. O. 172. Cu furie mai multă Pornește iar macabrul clănțănit. CAMIL PETRESCU, V. 46. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102. ◊ (Adverbial) Se mișcă... ritmic și macabru. CAMIL PETRESCU, V. 18. ◊ (Substantivat, n.) Lămpile-aruncă lumina lor verzuie Pe-oglinzile murdare, făcînd să repercute La infinit macabrul acestei scene mute. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96.

MACABRU, -Ă, macabri, -e, adj. Care se referă la moarte; care inspiră groază; sinistru. – Fr. macabre.

MACABRU, -Ă adj. Care amintește de moarte; groaznic; îngrozitor; lugubru. ◊ Dans macabru = temă alegorică în arta medievală reprezentînd moartea printr-o horă, în care dansează morți de toate condițiile și de toate vîrstele. [< fr. macabre].

MACABRU, -Ă adj. referitor la moarte, funebru, funerar; (p. ext.) care inspiră groază; lugubru. ♦ dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morți. (< fr. macabre)

MACABRU ~ă (~i, ~e) 1) Care evocă moartea sau morții; referitor la moarte sau la morți. 2) rar Care provoacă groază; în stare să îngrozească; înfiorător; înfricoșător; îngrozitor; înspăimântător; sinistru. /<fr. macabre

macabru (danț) n. horă infernală jucată de morți de orice vârstă și din toate stările sociale: ea a fost adesea reprodusă de pictori în sec. XV și XVI; tabloul cel mai celebru e cel zugrăvit de Holbein în mănăstirea dominicanilor din Bazel.

*macábru, -ă adj. (fr. macabre, d. vfr. danse macabré, citit greșit de editorĭ danse macabre. Macabré e o var. din Macchabée, Macabeŭ, Macaveĭ, poate numele pictoruluĭ care a pictat întîĭa oară scena alegorică a morților dansînd supt conducerea Morțiĭ). Horă macabră, hora morților, cum e cea pictată de Holbein († 1543) pe un zid al unuĭ cimitir din Bâle (Basel). Fig. Funebru, cu morțĭ: glumă macabră. Adv. În mod macabru: a glumi macabru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

macabru (desp. -ca-bru) adj. m., pl. macabri; f. macabră, pl. macabre

macabru (-ca-bru) adj. m., pl. macabri; f. macabră, pl. macabre

macabru adj. m. (sil. -bru), pl. macabri; f. sg. macabră, pl. macabre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MACABRU adj. 1. v. lugubru. 2. v. îngrozitor.

MACABRU adj. 1. funebru, jalnic, lugubru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dans macabru, piesă instrumentală de caracter*, redând o atmosferă stranie, sinistră, obținută prin diferite efecte ritmico-melodice, armonice sau orchestrale. (Ex. celebre: D.m. de Listz, de Saint-Saëns).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACABRU, -Ă adj. Care se referă la moarte sau la morți (v. mortuar, funerar), care sugerează ideea de moarte (v. funebru, lugubru); p. e x t. înfiorător, sinistru. În neclintirea ei teribilă, părea o marmură fantastică, o furie macabră. VLAHUȚĂ, D. 164. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102. Cu furie mai multă Pornește iar macabrul clănțănit [al mitralierelor]. CAMIL PETRESCU, V. 46. Un vag sentimentalism banal, în tonul caterincilor, și macabru, în tonul păpușilor de ceară ce se topesc. LOVINESCU, C. V, 171. S-a oprit din zbor o cioară. . . Oacheșă ca un homar Și macabră ca un cioclu. TOPÎRCEANU, M. 9. Ursul. . . se ridică în două picioare, iar ursarul începu din nou jocul lui macabru. ULIERU, C. 87. [Liliecii] își fîlfîie tot timpul macabrele aripi, trecînd prin aer asemeni unor mici coșciuge zburătoare. BOGZA, C. O. 172. Legea macabră a fertilității descrescînde și malthusianismul. . . sînt dezmințite de practica agriculturii socialiste. CONTEMP. 1954, nr. 379, 5/1. ◊ Dans macabru = dans alegoric al morților, conceput de pictorii și sculptorii medievali în forma unui lanț nesfîrșit de dansatori conduși de un schelet care reprezintă moartea. Cf. ALEXI, W. „Dansul macabru” e o temă favorită a poeziei și a picturii din secolul al XV-lea. OȚETEA, R. 9. Medievalii făcuse din Moarte un personaj aproape burlesc, tîrînd într-un danț macabru omenirea, CĂLINESCU, I. 271. ◊ (Adverbial) Mulțimea [ostașilor] adormită în coloane Se mișcă totuși ritmic și macabru. CAMIL PETRESCU, V. 18. ◊ (Substantivat) De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie Pe-oglinzile murdare, făcînd să repercute La infinit macabrul acestei scene mute. ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 96. PI.: macabri, -e. Din fr. macabre.

Intrare: macabru
macabru adjectiv
  • silabație: ma-ca-bru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macabru
  • macabrul
  • macabru‑
  • macabră
  • macabra
plural
  • macabri
  • macabrii
  • macabre
  • macabrele
genitiv-dativ singular
  • macabru
  • macabrului
  • macabre
  • macabrei
plural
  • macabri
  • macabrilor
  • macabre
  • macabrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

macabru, macabrăadjectiv

  • 1. Care se referă la moarte sau la morți, care amintește de moarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Dans macabru = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morți de toate condițiile și de toate vârstele. DN
  • 2. Care inspiră groază. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ciudate și neodihnite duhuri ale nopții... [liliecii] își fîlfîie tot timpul macabrele aripi. BOGZA, C. O. 172. DLRLC
    • format_quote Cu furie mai multă Pornește iar macabrul clănțănit. CAMIL PETRESCU, V. 46. DLRLC
    • format_quote Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Se mișcă... ritmic și macabru. CAMIL PETRESCU, V. 18. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neutru Lămpile-aruncă lumina lor verzuie Pe-oglinzile murdare, făcînd să repercute La infinit macabrul acestei scene mute. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.