macabru, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 164 / Pl: ~ri, ~re / E: fr macabre] 1 a Referitor la moarte sau la morți Vz funerar, mortuar. 2-3 av, a (Într-un mod) care sugerează ideea de moarte Vz funebru, lugubru. 4-5 av, a (Pex) (în mod) sinistru. 6 a (Îs) Dans ~ Dans alegoric al morților, conceput de pictorii și sculptorii medievali în forma unui lanț nesfârșit de dansatori conduși de un schelet care reprezintă moartea. 7 sn Categorie care sugerează o atmosferă macabră (1)

MACABRU, -Ă, macabri, -e, adj. Care evocă moartea; care inspiră groază, înfiorare; sinistru, lugubru. Ciudate și neodihnite duhuri ale nopții... [liliecii] își fîlfîie tot timpul macabrele aripi. BOGZA, C. O. 172. Cu furie mai multă Pornește iar macabrul clănțănit. CAMIL PETRESCU, V. 46. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102. ◊ (Adverbial) Se mișcă... ritmic și macabru. CAMIL PETRESCU, V. 18. ◊ (Substantivat, n.) Lămpile-aruncă lumina lor verzuie Pe-oglinzile murdare, făcînd să repercute La infinit macabrul acestei scene mute. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96.

MACABRU, -Ă, macabri, -e, adj. Care se referă la moarte; care inspiră groază; sinistru. – Fr. macabre.

MACABRU, -Ă adj. Care amintește de moarte; groaznic; îngrozitor; lugubru. ◊ Dans macabru = temă alegorică în arta medievală reprezentînd moartea printr-o horă, în care dansează morți de toate condițiile și de toate vîrstele. [< fr. macabre].

MACABRU, -Ă adj. referitor la moarte, funebru, funerar; (p. ext.) care inspiră groază; lugubru. ♦ dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morți. (< fr. macabre)

MACABRU ~ă (~i, ~e) 1) Care evocă moartea sau morții; referitor la moarte sau la morți. 2) rar Care provoacă groază; în stare să îngrozească; înfiorător; înfricoșător; îngrozitor; înspăimântător; sinistru. /<fr. macabre

macabru (danț) n. horă infernală jucată de morți de orice vârstă și din toate stările sociale: ea a fost adesea reprodusă de pictori în sec. XV și XVI; tabloul cel mai celebru e cel zugrăvit de Holbein în mănăstirea dominicanilor din Bazel.

*macábru, -ă adj. (fr. macabre, d. vfr. danse macabré, citit greșit de editorĭ danse macabre. Macabré e o var. din Macchabée, Macabeŭ, Macaveĭ, poate numele pictoruluĭ care a pictat întîĭa oară scena alegorică a morților dansînd supt conducerea Morțiĭ). Horă macabră, hora morților, cum e cea pictată de Holbein († 1543) pe un zid al unuĭ cimitir din Bâle (Basel). Fig. Funebru, cu morțĭ: glumă macabră. Adv. În mod macabru: a glumi macabru.

macabru (desp. -ca-bru) adj. m., pl. macabri; f. macabră, pl. macabre

macabru (-ca-bru) adj. m., pl. macabri; f. macabră, pl. macabre

macabru adj. m. (sil. -bru), pl. macabri; f. sg. macabră, pl. macabre

MACABRU adj. 1. v. lugubru. 2. v. îngrozitor.

MACABRU adj. 1. funebru, jalnic, lugubru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.)

dans macabru, piesă instrumentală de caracter*, redând o atmosferă stranie, sinistră, obținută prin diferite efecte ritmico-melodice, armonice sau orchestrale. (Ex. celebre: D.m. de Listz, de Saint-Saëns).

MACABRU, -Ă adj. Care se referă la moarte sau la morți (v. mortuar, funerar), care sugerează ideea de moarte (v. funebru, lugubru); p. e x t. înfiorător, sinistru. În neclintirea ei teribilă, părea o marmură fantastică, o furie macabră. VLAHUȚĂ, D. 164. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102. Cu furie mai multă Pornește iar macabrul clănțănit [al mitralierelor]. CAMIL PETRESCU, V. 46. Un vag sentimentalism banal, în tonul caterincilor, și macabru, în tonul păpușilor de ceară ce se topesc. LOVINESCU, C. V, 171. S-a oprit din zbor o cioară. . . Oacheșă ca un homar Și macabră ca un cioclu. TOPÎRCEANU, M. 9. Ursul. . . se ridică în două picioare, iar ursarul începu din nou jocul lui macabru. ULIERU, C. 87. [Liliecii] își fîlfîie tot timpul macabrele aripi, trecînd prin aer asemeni unor mici coșciuge zburătoare. BOGZA, C. O. 172. Legea macabră a fertilității descrescînde și malthusianismul. . . sînt dezmințite de practica agriculturii socialiste. CONTEMP. 1954, nr. 379, 5/1. ◊ Dans macabru = dans alegoric al morților, conceput de pictorii și sculptorii medievali în forma unui lanț nesfîrșit de dansatori conduși de un schelet care reprezintă moartea. Cf. ALEXI, W. „Dansul macabru” e o temă favorită a poeziei și a picturii din secolul al XV-lea. OȚETEA, R. 9. Medievalii făcuse din Moarte un personaj aproape burlesc, tîrînd într-un danț macabru omenirea, CĂLINESCU, I. 271. ◊ (Adverbial) Mulțimea [ostașilor] adormită în coloane Se mișcă totuși ritmic și macabru. CAMIL PETRESCU, V. 18. ◊ (Substantivat) De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie Pe-oglinzile murdare, făcînd să repercute La infinit macabrul acestei scene mute. ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 96. PI.: macabri, -e. Din fr. macabre.