macru, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 45 / V: (reg, 1) ~clă af / Pl: ~ri, ~re / E: ml macer, -era, -crum] 1 a (D. came) Fără grăsime și fără oase Si: slab. 2 sf (Îrg) Strat de carne din slănină. 3 sf (Reg) Parte musculoasă a unui organ. 4 a (Trs; d. oameni și vite) Uscățiv. 5 a (D. pământ) Sărac. 6 a (Îrg; fig) Șubred.

MACRU², -Ă adj. (despre vite sau despre oameni și părți ale corpului lor) fără carne, slab. ♦ carne ~ă = carne slabă, fără grăsime și fără oase. (< lat. macer, -cra)

MACRU ~ă (~i, ~e) 1): Carne ~ă carne slabă, fără grăsime și fără oase. 2) (despre vite sau despre persoane și părți ale corpului lor) Care este fără grăsime; slab; uscățiv. /<lat. macer, ~cra, ~um

macru a. slab, vorbind de carne și de vite. [Lat. MACRUM].

mácru, -ă adj. (lat. mácer, mácra, it. macro, magro, pv. cat. magre, fr. maigre, sp. pg. mugro). Est. Carne macră, carne slabă saŭ fără grăsime, vorbind de carne tăĭată și destinată mîncăriĭ. – În vest rar, ob. slab: carne slabă.

maclă¹ a vz macru

MACRĂ adj. f. (Despre carne) Fără grăsime, slabă.

macru (desp. ma-cru) adj. m., pl. macri; f. macră, pl. macre

macru (ma-cru) adj. m., pl. macri; f. macră, pl. macre

macru adj. m. (sil. -cru), pl. macri; f. sg. macră, pl. macre

MACRU adj. v. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, sterp.

MACRU adj. slab. (Carne ~.)

MACRU adj. slab. (Carne ~.)

macru adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP.

macru (macră), adj. – Slab, fără grăsime. – Mr. macru. Lat. macer (Pușcariu 1012; Candrea-Dens., 1037; REW 5202), cf. it., sp., port. magro, fr. maigre, prov., cat. magre. Se spune numai despre carne. Var. macră, s. f. (but) se folosește în Bucov., cf. ALR, I, 56. – Der. macrime (var. măcriciune), s. f. (rar, slăbiciune).

MÁCRU, -Ă adj., s. f. 1. Adj. (Despre carne, în special despre carnea de măcelărie) Slab, fără grăsime și fără oase. Oricît de macră și de vînjoasă carnea le-ar fi [păsărilor], decît stârvul împuțit tot mai dulce iaste. CANTEMIR, IST. 45. [Inima e] acea bucată de carne macră prin care circuleazâ sîngele. NEGRUZZI, S. I, 256. Boul îngrășat ajunge la greutatea de 800 kilograme de carne macră. ap. TDRG, cf. ALR II 4069/387, A V 6, VI 26. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne macră. ZANNE, P. IV, 27. ◊ (Substantivat) Celuialalt i-au dat mai multe ciolane, spîrcuri și macră. SBIERA, P. 254. Mi-ai dat numai niște macră și ciolane! id. ib. 255, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. S. f. (Regional) Pătură de carne din slănină. Cf. LB, com. din ARAD și din ZAGRA-NĂSĂUD. ♦ (Cu determinări care indică părți ale corpului) Parte musculoasă a unui organ. M-am tăiat în macra kiśorului. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Macra șoldului, DR. V, 320. 3. Adj. (Mai ales în Transilv., despre vite și părți ale corpului lor, p. e x t. despre oameni și părți ale corpului lor) Fără carne, slab; uscățiv. [Oi] scurte și macre în picioare. ECONOMIA, 85/19, cf. LB, STAMATI, D. Izraelitul din Algeria este macru și bine proporționat. HASDEU, I. C. I, 174. Un preut de statură mică, slab și macru la constructura-i corporală. F (1868), 6. Biata fată care lucra zile întregi în baie, din zi în zi devenea mai macră și mai palidă. ib. (1871), 583. Era om înaintat în etate... înalt, macru, cu un aer rece. ib. (1877), 423. Slabi, jigăriți... cu fălcile intrate unele într-altele de macre ce erau. ISPIRESCU, ap. TDRG, cf. REV. CRIT. IV, 144. ♦ (Despre pămînt) Sărac. Rădăcinilor le place pămîntul cel gras; așadară cel macru trebuie aruncat de pre lîngă dînsele. ECONOMIA, 148/19, cf. 68/25. ♦ Fig. (Despre abstracte) Lipsit de forță, de vigoare; șubred, precar. În Blaj existase pînă în 1831 din liceu numai un curs macru de 1 an pentru psihologie și logică, alt nimic. BARIȚIU, P. A. I, 611. Eu sînt mulțămit că fac aceea ce videți, căci mijloacele mele sînt foarte macre. URICARIUL, VIII [prefață]. – Pl.: macri, -e. – Și: (regional, 1) máclă adj. ALR I 739/308. – Lat. macer, -era, -crum.

MÁCLĂ¹ adj. v. macru.