MAIMUȚĂRI, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.

A MAIMUȚĂRI ~esc tranz. (persoane și manifestări ale acestora) A imita în scop de batjocură. /maimuță + suf. ~ări

A SE MAIMUȚĂRI mă ~esc intranz. fam. A-și urâți în mod voit expresia feței; a face grimase. /maimuță + suf. ~ări

maimuțări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțăresc, imperf. 3 sg. maimuțărea; conj. prez. 3 sg. și pl. maimuțărească

MAIMUȚĂRI vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strâmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai ~ atâta!) 2. (rar) a maimuți. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)

maimuțări vb. IV. 1 refl. (despre oameni) a se poci¹, a se schimonosi, a se strâmba, <rar> a se maimuți, <înv. și pop.> a se sluți, <pop. și fam.> a se scălâmbăia, <pop.> a se jimba, <reg.> a se otrăți, a se șchimi, a se zgâmboi², <înv.> a se înstrâmba, <fig.; înv.> a se dezmierda. Mănâncă odată și nu te mai maimuțări atâta! 2 tr. (compl. indică oameni) a imita, <rar> a maimuți, <reg.> a momița. Îl maimuțărește, pe ascuns, pe profesor. 3 refl. (adesea deprec.; despre oameni) a se afecta¹, a se fandosi, <rar> a se sumuța, <pop. și fam.> a se fasoli, a se prosti¹, a se scălâmbăia, a se schimonosi, <pop.> a se izmeni, <fam.; deprec.> a se sclifosi, <înv. și reg.> a se sfandosi, <reg.> a se ghionghioni, a se mandosi, a se marghiolita, a se nineri, a se smeri, <înv.> a se fantaxi, a se marafetui, <fig.; pop. și fam.> a se strâmba, <fig.; reg.> a se lepși, <vulg.> a se căcări. Tocmai când ți se cere să faci un lucru serios, te maimuțărești!