MAJORITATE, majorități, s. f. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obținută în alegeri. ◊ Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puțin jumătate plus unu din total. Majoritate relativă = număr de voturi care întrece numărul de voturi obținut de oricare dintre ceilalți candidați. Majoritate civilă = situație juridică a unei persoane care a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru dobândirea deplinei capacități de exercițiu; majorat¹. – Din fr. majorité. Cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majorität.

majoritate sf [At: AR (1830), 115²/6 / V: (înv) maio~, (rar) ~rita / Pl: (rar) ~tăți / E: fr majorité, lat maioritas, -atis, ger Majorität, it maggiorita] 1 (Urmat de determinări în genitiv sau udp „de”) Cel mai mare număr, cea mai mare parte a membrilor unei colectivități. 2 Superioritate cerută prin lege sau obținută în alegeri. 3 (Îs) ~ relativă Cel mai mare număr de voturi obținut de cineva în raport cu voturile obținute de fiecare candidat în parte. 4 (Îs) ~ absolută (sau simplă) Număr de voturi egal cu cel puțin jumătate plus unu din totalul voturilor exprimate. 5 (Pex; csc) Persoane care constituie o majoritate. 6 (La o adunare) Număr de participanți egal cu cel puțin jumătate plus unu din totalul reglementar. 7 (Îs) ~ calificată Număr de voturi egal cu două treimi din numărul total al voturilor exprimate. 8 (Iuz) Majorat (1).

MAJORITATE, majorități, s. f. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obținută în alegeri. ◊ Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puțin jumătate plus unu din total. Majoritate relativă = numărul cel mai mare de voturi obținut de cineva în raport cu voturile obținute de fiecare din ceilalți candidați. Majoritate civilă = Majorat¹. – Din fr. majorité. Cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majorität.

MAJORITATE, majorități, s. f. Numărul sau partea cea mai mare dintr-o colectivitate; cei mai mulți, cele mai multe. Deputatului i se poate retrage oricînd mandatul, în urma hotărîrii majorității alegătorilor, luată în conformitate cu procedura fixată de lege. CONST. R.P.R. 45. Majoritatea oamenilor țin la viață. BOLINTINEANU, O. 361. ◊ (Cu determinarea subînțeleasă «de voturi») Poimîine, în momentul cînd voi fi proclamat cu majoritatea cerută... în momentul acela vei avea scrisoarea. CARAGIALE, I 136. Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puțin jumătate plus unu din totalul voturilor exprimate; (la o adunare etc.) număr de participanți egal cu cel puțin jumătate plus unu din totalul reglementar. Majoritate relativă = numărul cel mai mare de voturi obținut de cineva în raport cu voturile obținute de fiecare concurent în parte. – Variantă: (învechit) maioritate (GHICA, A. 498) s. f.

MAJORITATE s.f. Cea mai mare parte sau cel mai mare număr dintr-o colectivitate. ◊ Majoritate absolută = majoritate care întrunește un număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unul din totalul voturilor; majoritate relativă = număr de voturi care întrece orice alt număr de voturi obținute de alt candidat; majoritate civilă = majorat. [Var. maioritate s.f. / cf. fr. majorité, engl. majority, lat. maioritas, germ. Majorität].

MAJORITATE s. f. partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ superioritate numerică cerută (de lege) sau obținută în alegeri. ◊ majoritate absolută (sau simplă) = număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unu din total; majoritate relativă = număr de voturi care întrece orice alt număr de voturi obținute de fiecare dintre ceilalți candidați. (< fr. majorité, lat. maioritas, germ. Majorität)

MAJORITATE ~ăți f. Parte sau număr major dintr-o colectivitate; ansamblu ce reprezintă numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. [G.-D. majorității] /<fr. majorité

majoritate f. 1. cel mai mare număr, cea mai mare parte: majoritatea oamenilor; 2. pluralitate de voturi: a obținut majoritatea; majoritate de voturi, număr compus din mijlocia voturilor plus unul.

*majoritáte f. (mlat. majóritas, -átis, de unde vine engl. majority și de unde apoĭ s’a răspîndit la Fr. și Rom.). Majorat. Cea maĭ mare parte din voturĭ într’o adunare: ministru susținut de majoritate. Pluralitate, cel maĭ mare număr: majoritatea oamenilor e rea. Majoritate absolută, jumătate de voturĭ plus unu orĭ maĭ mult. Majoritate relativă, pluralitatea voturilor față de alțĭ concurențĭ în parte. Mjoritatea uneĭ adunărĭ, partea care are cele maĭ multe voturĭ (guvernu). V. minoritate.

majorita sf vz majoritate

MAIORITATE s. f. v. majoritate.

MAIORITATE s.f. v. majoritate.

majoritate s. f., g.-d. art. majorității; pl. majorități (Majoritatea (parlamentarilor) a/au votat.)

majoritate s. f., g.-d. art. majorității; pl. majorități

majoritate s. f., g.-d. art. majorității; pl. majorități

majoritate, -tăți.

MAJORITATE s. v. majorat.

MAJORITATE s. (JUR.) majorat, (înv.) majorenitate, vîrstnicie. (Tînărul a ajuns la ~.)

Majoritate ≠ minoritate

MAJORITÁTE s. f. 1. (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Numărul cel mai mare, partea cea mai mare a membrilor unei colectivități. Împietrirea maiorității (mai marelui număr). AR (1830), 115²/6. Ține pe maioritatea adunării în o necurmată robie (a. 1835). URICARIUL, VIII, 127. Asupra ursului majorita s-au strîns. Toți l-au heretisit, iar el au mulțămit. DONICI, F. II, 19/15, cf. LAURIAN, M. III, 68. Poporul este o majoritate care trebuie a fi luminată. ROM. LIT. 167^I/4. Politica comitetului va fi determinată de voturile majorității membrilor lui. ap. GHICA, A. 156, cf. 498. Majoritatea oamenilor țin la viață. BOLINTINEANU, O. 361, cf. 152. Să ne-aducem aminte că majoritatea profețiilor nu se realizează. SADOVEANU, Z. C. 20. Majoritatea sînt zdrențăroși și unii mai poartă resturi de haine militare. SAHIA, N. 16. ◊ (Întărit prin „mare”) Documentele, în marea majoritate a lor, nu ne arată. . . decît un singur dregător de acest fel. BUL. COM. IST. V, 112. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obținută în alegeri. Prin majoritatea glasurilor s-au ales. HELIADE, F. 14/15. Poimîne, în momentul cînd voi fi proclamat cu majoritatea cerută..., în momentul acela vei avea scrisoarea. CARAGIALE, O. VI, 119. Majoritate relativă = numărul cel mai mare de voturi obținut de cineva în raport cu voturile obținute de fiecare candidat în parte. Majoritate absolută (sau simplă) = număr de voturi egal cu cel puțin jumătate plus unu din totalul voturilor exprimate; p. e x t. (cu sens colectiv) persoanele care constituie această majoritate; (la o adunare) număr de participanți egal cu cel puțin jumătate plus unu din totalul reglementar. Cf. CONST. R.P.R. 97. O lege ordinară se socotește adoptată, dacă e votată de majoritatea simplă a deputaților prezenți. PR. DREPT, 47. Majoritate calificată = număr de voturi egal cu două treimi din numărul total al voturilor exprimate. Se socotește adoptată. . . Constituția sau legea constituțională modificatoare, dacă e votată de o majoritate calificată. PR. DREPT, 47. 2. (Astăzi rar) Majorat¹ (1). Cf. NEGULICI. Se întări osîndirea lui llieș a rămînea în Polonia, mărginit pîn-la maioritatea regelui. ASACHI, S. L. II, 33, cf. CALENDAR (1850), 37/18, STAMATI, D., COSTINESCU. Individ născut și crescut în România pînă la majoritate. HAMANGIU, C. C. 13. El ar fi făgăduit că la majoritatea lui va trece la religia mahometană. XENOPOL, I. R. IV, 263. Avea o concepție despre majoritate sau, mai exact, despre minoritate mult mai largă decît a Codului civil. TEODOREANU, M. II, 21. – Pl.: (rar) majorități. – Și: (învechit) maioritáte, (rar) majoritá s. f. – Din fr. majorité. – Cf. lat. m a i o r i t a s, -a t i s, germ. M a j o r i t ä t. – Pentru majorita, cf. it. m a g g i o r i t à.

MAIORITATE s. f. v. majoritate.

MAJORITA s. f. v. majoritate.