6 definiții pentru maleficiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
maleficiu sn [At: DN3 / P: ~ciu / Pl: ~ii / E: fr maléfice] (Liv) 1 Faptă rea, comisă intenționat. 2 Pagubă. 3 Farmece făcute pentru a influența negativ oamenii, recoltele etc.
MALEFICIU s.n. (Liv.) 1. Faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. Farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. [Pron. -ciu. / < lat. maleficium, fr. maléfice].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MALEFICIU s. n. 1. faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. (< lat. maleficium, fr. maléfice)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
maleficiu (livr.) s. n., art. maleficiul; pl. maleficii, art. maleficiile (desp. -ci-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
maleficiu (livr.) [ciu pron. cĭu] s. n., art. maleficiul; pl. maleficii, art. maleficiile (-ci-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
maleficiu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. maleficiul; pl. maleficii, art. maleficiile (sil. -ci-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |