maltoză sf [At: MACAROVICI, CH. 559 / E: fr malbose, ger Maltose] Substanță zaharoasă preparată din amidon prin acțiunea diastazei din malț.

MALTOZĂ s. f. Substanță zaharoasă care se prepară în industrie din amidon, sub influența diastazei din malț și care este folosită la fabricarea alcoolului etilic.

MALTOZĂ s.f. Zahăr cristalizat, solubil în apă, care se prepară din amidon. [< fr. maltose, germ. Maltose].

MALTOZĂ s. f. compus organic natural din două molecule de glucoză. (< fr. maltose, germ. Maltose)

MALTOZĂ f. Substanță zaharoasă cristalizată, obținută din amidon. /<fr. maltose, germ. Maltose

maltoză s. f., g.-d. art. maltozei

maltoză s. f., g.-d. art. maltozei

maltoză s. f., g.-d. art. maltozei

MALTÓZĂ (< fr., germ. {i}) s. f. Dizaharid compus din două molecule de glucoză. În organismele vii se formează prin scindarea amidonului și glicogenului sub acțiunea amilazelor. Este prezent într-un mare număr de alimente de origine vegetală (boabe încolțite de orez și de alte cereale, legume și fructe). Se mai numește zahăr de malț.

MALTOZĂ s. (CHIM.) zahăr de malț.

maltoză s.f. (chim.) maltobioză, zahăr de malț Maltoza este folosită ca înlocuitor al zahărului.

MALTOZĂ s. (CHIM.) zahăr de malț.

MALTÓZĂ s. f. Substanță zaharoasă preparată din amidon prin acțiunea diastazei din malț. Maltoză (zahăr de malț). . . rezultă din amidon sub influența diastazei ce se dezvoltă la încolțirea cerealelor. MACAROVICI, CH. 559. - Din fr. maltose, germ. Maltose.