15 definiții pentru manierat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIERÁT, -Ă, manierați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleasă și cuviincioasă; (despre comportamentul oamenilor) care dovedește bună creștere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat, căutat. [Pr.: -ni-e-] – Din manieră. Cf. fr. maniéré.

MANIERÁT, -Ă, manierați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleasă și cuviincioasă; (despre comportamentul oamenilor) care dovedește bună creștere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat, căutat. [Pr.: -ni-e-] – Din manieră. Cf. fr. maniéré.

manierat, ~ă [At: FILIMON, O. II, 251 / P: ~ni-e~ / Pl: ~ați, ~e / E: manieră] 1 Afectat. 2 (Rar) Care caracterizează stilul particular al unui artist. 3 (D. oameni) Care are o purtare aleasă și cuviincioasă. 4 (D. comportarea oamenilor) Care dovedește bună creștere Vz educat, politicos.

MANIERÁT, -Ă, manierați, -te, adj. (Despre oameni) Care are o purtare corectă, cuviincioasă; cu bune maniere. V. politicos. Vîrsta, experiența, o făcuseră deșteaptă, manierată și cuminte. BART, E. 193. Altminteri ce-i lipsea ca să fericească o soție, frumos și tînăr, «manierat» și cult, cum pretindea a fi? M. I. CARAGIALE, C. 99. ♦ (Depreciativ, despre modul de a se exprima al cuiva) Afectat, artificial, căutat. Stil manierat. – Pronunțat: -ni-e-.

MANIERÁT, -Ă adj. 1. Cuviincios, binecrescut, politicos; cu maniere frumoase. 2. (Despre stil) Afectat; meșteșugit; artificial. [Pron. -ni-e-. / cf. fr. maniéré].

MANIERÁT, -Ă adj. 1. cuviincios, bine crescut, politicos; cu maniere frumoase. 2. (despre stil) afectat; meșteșugit; artificial. (< fr. maniéré)

MANIERÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se distinge prin purtare aleasă și cuviincioasă; cu maniere frumoase. 2) Care manifestă afecțiune exagerată; lipsit de naturalețe și simplitate. [Sil. -ni-e-] /Din manieră

*manierát, -ă adj. (fr. maniéré). Care are bune maniere. Fig. Afectat: om, stil manierat. Adv. În mod manierat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

manierat (desp. -ni-e-) adj. m., pl. manierați; f. maniera, pl. manierate

manierat (-ni-e-) adj. m., pl. manierați; f. manierată, pl. manierate

manierát adj. m. (sil. -ni-e-), pl. manieráți; f. sg. manierátă, pl. manieráte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANIERÁT adj. 1. v. binecrescut. 2. v. stilat. 3. v. ales. 4. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.)

MANIERAT adj. 1. binecrescut, civilizat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subțire, urban. (E un om ~.) 2. stilat, (fig.) rafinat, șlefuit. (Om ~.) 3. ales, delicat, distins, fin, politicos. (O comportare ~.) 4. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.)

Manierat ≠ grosolan, vulgar, mitocănesc, necioplit, neșlefuit

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANIERAT, -Ă adj. 1. Afectat, artificial, căutat. Ca actor nu ne-a dat decît gesturi manierate și o mulțime de mișcări silite. FILIMON, O. II, 251. 2. (Rar) Care caracterizează stilul particular al unui artist. Tablourile și crizantemele se sintetizează într-o armonie superioară, manierată ca un tablou de Watteau. PETICĂ, O. 296. 3. (Despre oameni) Care are o purtare aleasă și cuviincioasă; (despre comportarea oamenilor) care dovedește bună creștere. V. p o l i t i c o s, e d u c a t. Altmintreli ce-i lipsea ca să fericească o soție, frumos și tînăr, „manierat și cult”, cum pretindea a fi? M. I. CARAGIALE, C. 99. Vîrsta, experiența, o făcuseră deșteaptă, manierată și cuminte. BART, E. 193, cf. PAS, Z. IV, 28. ◊ (Adverbial) Vorbesc manierat, pășind pe nisipul aleei. BACOVIA, O. 234. – Pronunțat: -ni-e-. – Pl.: manierați, -te. – De la manieră.

Intrare: manierat
manierat adjectiv
  • silabație: ma-ni-e-rat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manierat
  • manieratul
  • manieratu‑
  • maniera
  • manierata
plural
  • manierați
  • manierații
  • manierate
  • manieratele
genitiv-dativ singular
  • manierat
  • manieratului
  • manierate
  • manieratei
plural
  • manierați
  • manieraților
  • manierate
  • manieratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manierat, manieraadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care are maniere frumoase, care are o purtare aleasă și cuviincioasă; (despre comportamentul oamenilor) care dovedește bună creștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vîrsta, experiența, o făcuseră deșteaptă, manierată și cuminte. BART, E. 193. DLRLC
    • format_quote Altminteri ce-i lipsea ca să fericească o soție, frumos și tînăr, «manierat» și cult, cum pretindea a fi? M. I. CARAGIALE, C. 99. DLRLC
  • 2. Despre modul de a se manifesta al cuiva: afectat, artificial, căutat, meșteșugit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Stil manierat. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.