marcant, ~ă a [At: HASDEU, 1. C. I, 32 / Pl: ~nți, ~e / E: fr marquant, ger markant] 1 Care iese în evidență Si: de seamă, remarcabil. 2 Care se distinge prin valoare, importanță Si: important, însemnat, remarcabil. 3 Cu autoritate.

MARCANT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care se ridică deasupra altora, care iese în evidență, se relevă; de seamă. Auzi, eu să nu fiu marcant. CARAGIALE, O. I 166.

MARCANT, -Ă adj. Cu o deosebită valoare; însemnat. [Cf. fr. marquant].

MARCANT, -Ă adj. cu o deosebită valoare: însemnat. (< fr. marquant)

MARCANT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care merită să fie luat în seamă; de importanță deosebită; remarcabil; notabil. Personalitate ~tă. /<fr. marquant, germ. markant

marcant a. cu autoritate, cu influență: personaj marcant.

*marcánt, -ă adj. (fr. marquant, d. marquer, a marca). Barb. Însemnat, distins, ilustru, important: persoană marcantă.

marcant adj. m., pl. marcanți; f. marcantă, pl. marcante

marcant adj. m., pl. marcanți; f. marcantă, pl. marcante

marcant adj. m., pl. marcanți; f. sg. marcantă pl. marcante

MARCANT adj. 1. v. memorabil. 2. important, însemnat, remarcabil, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 3. v. influent.

MARCANT adj. 1. important, însemnat, memorabil. (Un eveniment ~.) 2. important, însemnat, remarcabil, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 3. important, influent, însemnat, puternic. (Un personaj ~.)

MARCÁNT, -Ă adj. Care iese în evidență, care se distinge (prin valoare, importanță), de seamă, important, remarcabil; cu autoritate, cu influență. Unul dintre personagele cele mai marcante ale timpului său. HASDEU, C. I, 32. Urmează apoi o analiză a cuprinsului celor două nuvele. . . cu relevarea textuală a unor pasaje marcante. MAIORESCU, CR. III, 14. Auzi, eu să nu fiu marcant! CARAGIALE, O. I, 153, cf. CONTEMP. 1948, nr. 107, 10/1. – Pl.: marcanți, -te. – Din fr. marquant, germ. markant.