12 definiții pentru marcat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCAT2, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă1 (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat. – V. marca.

MARCAT2, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă1 (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat. – V. marca.

marcat2, ~ă a [At: (a. 1770) IORGA, S. N. 110 / Pl: ~ați, ~e / E: marca] 1 (D. obiecte din metale prețioase) Căruia i s-a imprimat semnul oficial de garanție a calității și autenticității. 2 (D. greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează. 3 Căruia i s-a aplicat un semn distinctiv Si: însemnat. 4 Care poartă o marcă2 Si: însemnat. 5 (Fig) Care iese în evidență Si: accentuat, distinct, nuanțat, pronunțat, reliefat. 6 (Fig) Influențat decisiv în dezvoltarea sau educația sa.

MARCAT, -Ă, marcați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care poartă o marcă (1), căruia i s-a aplicat un semn distinctiv. Legară osînditul în manta-i cea marcată. BOLLIAC, O. 104. ♦ (Despre un drum turistic) Prevăzut cu marcaj. 2. (Despre abstracte) Care iese în evidență, accentuat.

marcat a. 1. ce poartă o marcă sau un semn de recunoaștere: rufe marcate; 2. fixat dinainte, predestinat. ║ n. acțiunea de a marca: marcatul rufelor.

*marcát, -ă adj. (fr. marqué, it. marcato). Accentuat, pronunțat, bine indicat: a avea trăsăturĭ marcate. Fixat, asignat, însemnat: moment marcat. Adv. În mod marcat, distinct: a cînta marcat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARCAT adj. 1. v. însemnat. (Vite ~.) 2. v. timbrat. 3. v. accentuat. 4. v. evident.

MARCAT adj. v. clar, evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil.

MARCAT adj. 1. însemnat. (Vite ~.) 2. francat, timbrat. (Scrisoare ~.) 3. accentuat, evidențiat, întărit, reliefat, subliniat, (livr.) potențat. (Semnificații ~.) 4. accentuat, evident, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.)

marcat adj. v. CLAR. EVIDENT. FLAGRANT. INCONTESTABIL. IZBITOR. ÎNVEDERAT. LIMPEDE. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. PREGNANT. VĂDIT. VIZIBIL.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARCAT2, -Ă adj. 1. (Despre obiecte din metale prețioase) Căruia i s-a imprimat semnul oficial de garanție a calității și autenticității. Are aicea, de 1500 lei, tot galbeni împărătești și te poftește pe dumneata să-i faci toți marcați (a. 1770). IORGA, S. N. 119. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea. Se pune pe taler [la cîntar] greutăți marcate. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 89. 2. Căruia i s-a aplicat un semn distinctiv, care poartă o marcă2 (I 2); însemnat. Legară osînditul în manta-i cea marcată. BOLLIAC, O. 104. 3. Fig. Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat; nuanțat. Acolo unde anume prin micimea obiectului se produce impresiunea cea mai marcată, numai acolo diminutivul poate avea locul său special. MAIORESCU, CR. I, 87. Efectele de siluete cu umbrele lor violete erau foarte marcate. CAMIL PETRESCU, N. 119. Această substanță prezintă. . . și o tendință marcată la spongiocitoză. PARHON, B. 35. ◊ (Adverbial) A cînta marcat. SCRIBAN, D. – Pl.: marcați, -te. – V. marca.

Intrare: marcat (adj.)
marcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcat
  • marcatul
  • marcatu‑
  • marca
  • marcata
plural
  • marcați
  • marcații
  • marcate
  • marcatele
genitiv-dativ singular
  • marcat
  • marcatului
  • marcate
  • marcatei
plural
  • marcați
  • marcaților
  • marcate
  • marcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marcat, marcaadjectiv

  • 1. Care poartă o marcă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Legară osînditul în manta-i cea marcată. BOLLIAC, O. 104. DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. DEX '09
    • 1.2. (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. DEX '09
    • 1.3. (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. DEX '09 DLRLC
  • 2. figurat (Despre abstracte) Care iese în evidență. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi marca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.