opțiuni
  • info

13 definiții pentru marfagiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARFAGIU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.

MARFAGIU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.

marfagiu sm [At: MACEDONSKI, O. III, 97 / Pl: ~ii / E: marfă + -agiu] (Îvp) Negustor ambulant Si: marfar (1).

MARFAGIU, marfagii, s. m. (Învechit și regional) Negustor ambulant; marchitan. Datoriile ce făcea pe horboțele, pe la marfagii cu toba, el i le plătea. MACEDONSKI, O.III. 97. Te cunosc, marfagiule! Nu ești Ilie, moftangiule? TEODORESCU, P. P. 126.

marfagiu m. negustor ambulant.

marfagíŭ (d. marfă). Marchidan.

tolbaș sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: tolbă + -aș] (Înv) Negustor ambulant (de mărunțișuri), care își poartă marfa în tolbă (5) Si: marchitan, (reg) tolbar (1), tolbașar.

tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

marfagiu (persoană) (înv.) s. m., art. marfagiul; pl. marfagii, art. marfagiii (desp. -gi-ii)

marfagiu (persoană) (înv.) s. m., art. marfagiul; pl. marfagii, art. marfagiii (-gi-ii)

marfagiu s. m., art. marfagiul; pl. marfagii, art. marfagiii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARFAGIU s. v. marchitan.

marfagiu s. v. MARCHITAN.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARFAGÍU s. m. (Învechit și popular) Negustor ambulant; mărfar (I). Datoriile ce făcea pe horboțele, pe la marfagii cu toba, el i le plătea. MACEDONSKI, O. III, 97, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Te cunosc, marfagiule, Nu ești Ilie, moftangiule ? TEODORESCU, P. P. 126. - Pl.: marfagii. – Marfă + suf. – agiu.

Intrare: marfagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marfagiu
  • marfagiul
  • marfagiu‑
plural
  • marfagii
  • marfagiii
genitiv-dativ singular
  • marfagiu
  • marfagiului
plural
  • marfagii
  • marfagiilor
vocativ singular
  • marfagiule
plural
  • marfagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marfagiu, marfagiisubstantiv masculin

  • 1. învechit regional Negustor ambulant. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: marchitan
    • format_quote Datoriile ce făcea pe horboțele, pe la marfagii cu toba, el i le plătea. MACEDONSKI, O.III. 97. DLRLC
    • format_quote Te cunosc, marfagiule! Nu ești Ilie, moftangiule? TEODORESCU, P. P. 126. DLRLC
etimologie:
  • Marfă + sufix -agiu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.