6 definiții pentru maritagiu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maritagiu sf [At: CALENDAR (1794), 32/4 / V: ~aj / Pl: ~age / E: it maritaggio] (ltî) 1 Căsătorie. 2 Căsnicie.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARITAGIU s. v. casă, căsătorie, căsnicie, menaj.

maritagiu s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARITÁGIU s. n. (Italienism învechit) Căsătorie, căsnicie. Maritajul său era legitim. CALENDARIU (1794), 32/4. Maritagiul e bun pentru bacali și pentru dascăli. ROM. LIT. 3921/12. Era. . . una din nenumăratele victime ale maritagelor de conveniență. FILIMON, O. II, 27, cf. 175, 261, COSTINESCU, LM. Donațiunile făcute în favoarea maritagiului nu sînt revocabile pentru ingratitudine. HAMANGIU, C. C. 197, cf. 219. ◊ F i g. Misteriosul maritagiu al acestor plante. BARASCH, M. II, 202/14. - Pl.: maritage. – Și: maritáj s. n. – Din it. maritaggio.

Intrare: maritagiu
maritagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maritagiu
  • maritagiul
  • maritagiu‑
plural
  • maritagii
  • maritagiile
genitiv-dativ singular
  • maritagiu
  • maritagiului
plural
  • maritagii
  • maritagiilor
vocativ singular
plural
maritaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)