23 de definiții pentru masă (mulțime, corp)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁSĂ1, mase, s. f. 1. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației. ◊ Loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ◊ Cântec de masă (sau de mase) = cântec cu conținut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ◊ Masă verde = nutreț pentru vite; furaj. Mase plastice = materiale plastice. Masă de aer = porțiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare. ◊ Loc. adj. și adv. În masă = a) în cantitate mare; masiv. Transporturi în masă; b) cu toții; în număr mare. ♦ Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). ◊ Masa vocabularului = partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ◊ Masă atomică = greutate atomică. Masă moleculară = greutate moleculară. Masă specifică = densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr. masse.

MÁSĂ1, mase, s. f. 1. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației. ◊ Loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ◊ Cântec de masă (sau de mase) = cântec cu conținut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ◊ Masă verde = nutreț pentru vite; furaj. Mase plastice = materiale plastice. Masă de aer = porțiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare. ◊ Loc. adj. și adv. În masă = a) în cantitate mare; masiv. Transporturi în masă; b) cu toții; în număr mare. ♦ Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). ◊ Masa vocabularului = partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ◊ Masă atomică = greutate atomică. Masă moleculară = greutate moleculară. Masă specifică = densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr. masse.

ma2 sf [At: ȘINCAI, ÎNV. 47 / Pl: ~se / E: fr masse, ger Masse, Mass] 1 Îngrămădire de elemente de aceeași natură ori diferite, care alcătuiesc împreună un singur corp. 2 Totalitate a elementelor unui corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. 3 (Îs) ~ verde Nutreț pentru vite Si: furaj. 4 (Îlav) În ~ În cantitate mare Si: masiv. 5 (Îal) Cu toții. 6 (Îal) În număr mare. 7 Corp inform. 8 (Fig) Cantitate de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică, în raport cu volumul. 9 (Îs) ~ moleculară Masă (8) obținută din însumarea maselor atomice ale atomilor din care e constituită o moleculă. 10 (Iuz; îs) ~ magnetică Sarcină magnetică. 11 (Îs) ~ electrică Sarcină electrică. 12 (Elh) Corp metalic mare la care se leagă o rețea electrică sau o înfășurare electrică, pentru a evita supratensiunile, sau care servește de conductor de referință pentru potențialul diferitelor conductoare active. 13 Adunare de ființe, mai ales de oameni, considerate ca formând un singur corp. 14 Colectivitate de ființe, mai ales de oameni. 15 (Îla) De ~ Care cuprinde, care antrenează o întreagă colectivitate umană. 16 (Iuz; îs) Cântec de ~ (sau de mase) Cântec cu conținut patriotic revoluționar, având un caracter mobilizator și exprimând dorința de libertate și de pace. 17 (Jur) Totalitate a creditorilor sau a datoriilor unui falit. 18 (Jur) Fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. 19 (Îs) ~ plastică Produs sintetic macromolecular de natură organică, anorganică sau mixtă, care se poate prelucra ușor.

ma1 sf [At: PSALT. HUR. 58v/16 / G-D: mesei, mesii, (reg) unei măsi / Pl: mese, (reg) măși, meși / E: ml mensa] 1 Mobilă, de obicei de lemn, alcătuită dintr-o suprafață plană sprijinită pe unul sau pe mai multe picioare și având diverse utilizări, mai ales pe aceea de obiect pe care se servește mâncarea. 2 (Pop; îe) Tu îl chemi (sau îl poftești) la ~ și el se bagă (sau se trage) sub ~ Se spune despre cel care nu prețuiește cinstea sau binele care i se face. 3 (Pop; îe) Unde-s șepte fete-n casă, Nici câlți în casă, Nici mălai pe ~ Unde poruncesc mulți, nu iese treaba cum trebuie. 4 (Pop; îe) Mireasa nimerește ~sa Omul împins de nevoie devine îndrăzneț. 5 (Îs) ~ verde Masă (1) acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc. 6 (Pex; îas) Joc de noroc. 7 (Îas) Masă (1) în jurul căreia se duc tratative diplomatice. 8 (Bis) Sfânta ~ Pristol. 9 (Îs) Sală de mese Încăpere în care se servește mâncarea într-o școală, într-o cazarmă, la o cantină etc. 10 (Îs) Capul mesei sau (rar) cap de ~ Loc de cinste la o masă (1), la un ospăț. 11 (Îe) A aduce sau a duce (ceva) Ia (sau pe, reg în) ~ A servi mesenilor o mâncare sau o băutură. 12 (Îe) A pune (sau a întinde) ~sa A pune, a pregăti pe masă (1) toate cele necesare pentm servirea mâncării. 13 (Îe) A strânge ~sa A aduna de pe masă (1) mâncările rămase, vasele din care s-a mâncat, tacâmurile etc. 14 (Fam; îe) Pune-te (sau întinde-te) ~, scoală-te (sau ridică-te) ~ Se spune despre cei care duc o viață plină de desfătări, care trăiesc fără griji, care așteaptă totul de-a gata. 15 (Fam; îae) Se spune când ești obligat să servești mereu de mâncare. 16 (Îe) A pune ~sa cu toții A se împrieteni cu toată lumea. 17 (Îe) A întinde cuiva ~ A da cuiva de mâncare. 18 (Îe) A întinde ~ mare sau a ține ~ sa întinsă A oferi ospețe, banchete. 19 (Pex; îae) A se ține de petreceri. 20 (Fam; îe) A lăsa pe cineva sub ~ A nu da cuiva nici o atenție. 21 (Îe) A-i fi (cuiva) casa casă și ~sa A fi chibzuit. 22 (Îae) A trăi tihnit, liniștit. 23 (Îe) A avea casă și ~ A avea cele necesare pentru existență. 24 (îae) A duce o viață tihnită. 25 (Îe) A avea ce pune pe ~ A avea existența asigurată. 26 (Îae; îcn) A fi foarte sărac. 27 (Îe) N-are casă, n-are ~ Se spune despre un om fără căpătâi. 28 (Reg; îe) A fi Ia ~sa cuiva A se afla, ca soție ori ca rudă apropiată, în dependență materială față de capul familiei. 29 (Reg; îe) A pune pe cineva Ia ~ cu tine A trata pe cineva ca pe un prieten apropiat. 30 (Îs) Umplutul meselor Datină constând din umplerea cu alimente a diferite vase care se dau de pomană, la Moși sau la Rusalii. 31 (Pex; csc) Persoane care mănâncă la aceeași masă (1) Si: meseni. 32 Prânz. 33 Cină. 34 (Bis; înv, îs) ~sa cea tainică Cina cea de taină Vz cină. 35 (Îlav) Înainte de ~ În partea zilei care precedă prânzul. 36 (Îas) În fiecare dimineață. 37 (Îlav) După ~ În partea zilei care urmează după prânz Si: după-amiază, după-prânz. 38 (Îal) În fiecare după-amiază. 39 (Îlv) A ședea (sau a sta) la ~ sau a lua ~sa A mânca de prânz sau de cină. 40 (Îe) Poftim (sau poftiți) Ia ~ Formulă de politețe cu care inviți pe cineva să se așeze la masă pentru a mânca. 41 Ospăț. 42 (Pop; îs) ~sa mare sau ~sa de dar, a doua ~ Ospăț dat de părinții mirelui după cununie pentru perechea căsătorită. 43 (Pex) Ceea ce se mănâncă la amiază și seara Si: mâncare, (pop) bucate. 44 Mâncare de pe masă (1) Si: mâncare, (pop) bucate. 45 (Pgn) Hrană. 46 (Îrg) Față de masă. 47 (Trs; îs) ~ de gumi (sau de piele) Mușama. 48 (Pan) Obiect sau parte de obiect care seamănă cu o masă (1) ori cu o parte a ei ca formă, ca funcțiune etc. 49 (Șîs ~ lungă) Tarabă. 50 (Șîs ~sa dulgherului) Tejghea a dulgherului. 51 (Prc) Placă de sus, dreptunghiulară, a tejghelei și a scaunului de dulgherie, pe care dulgherul fasonează materialul Si: blană, față. 52 (Șîs ~sa olarului) Disc de lemn prin care trece fusul roții și pe care olarul își ține bucățile de lut. 53 (De obicei cu determinarea „de tras doage”) Placă dreptunghiulară de lemn, sprijinită pe două picioare mai lungi și două mai scurte și în care este fixată custura sau dalta pe care se trage doagele Si: câme. 54 (Reg) Față a gealăului. 55 (Îs) ~ de operație Obiect de metal asemănător cu o masă (1) pe care este întins un pacient în timpul intervenției chirurgicale. 56 (Reg) Fund de mămăligă sau pentru tăiței. 57 (Reg; îs) ~sa ferestrei Pervaz la fereastră. 58 (Reg) Perinoc de dinainte al carului. 59 Parte componentă la dricul carului. 60 (Reg) Pod al osiei. 61 (Reg; îs) ~ de pus proțapul Cruce la sanie. 62 (Ban; Mol) Piesă a plugului cu cotigă, care servește la ridicarea grindeiului pentru a potrivi adâncimea brazdei. 63 (Reg) Car al joagărului. 64 Placă dreptunghiulară la teasc, pe care se reazemă coșul Si: strat. 65 (Îs) ~sa pietrelor Parte a morii pe care stau pietrele Si: (reg) corună, fruntar. 66 (Îs) ~sa tigăii Punte a morii de vânt Si: (reg) talpa tigăii, puntea prâsnelului, copăița morii. 67 (Pes; îs) ~sa cârligelor Coș sau tavă specială de lemn, de marginea căreia se atârnă cârligele de pescuit. 68 (Pes; îs) ~sa năvodului Scândură lungă de la fundul bărcii, pe care se așază năvodul când se scoate din apă. 69 (Pes; îs) ~sa carmacelor Scândură cu marginea de tablă care se fixează în muchia de dinapoi a lotcii, cu tabla în afară, și care servește la pescuitul sturionilor. 70 (Înv) Mică unitate administrativă într-o instituție Vz birou, serviciu. 71 (Ggf; rar) Podiș. 72 (Trs; pbl) Loc plan. 73 (Înv; Olt; îe) A face ~ A face corp unitar format din mai multe întinderi de teren cultivabil Si: comasa. 74 (Mtp; reg; îs) ~sa milostâncilor (sau a sfintelor, a ielelor) Loc unde joacă ielele, vântoasele. 75 (Ban) Joc constând din aruncarea unor bețe, astfel încât să înainteze sărind în capete spre o limită fixată. 76 Una dintre figurile geometrice rezultate din încrucișarea într-un anumit fel a unei sfori legate la capete și petrecute pe după degetul mare și arătătorul de la fiecare mână. 77 (Trs) Figură obținută prin îndoirea într-un anumit mod a unui pătrat de hârtie. 78 (Bot; reg; îc) ~sa-raiului Plantă erbacee cu flori roz-purpurii Si: dragoste (Sedum carpaticum)

MÁSĂ3, mase, s. f. 1. Corp solid, compact; bloc. Din masa neagră, lucioasă, pietrificată [a cărbunilor], se desprinde urma unui arbore intact. BOGZA, V. J. 31. Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul; dar o gură neagră se cască în masa vînătă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ (Fiz.; uneori determinat prin «inertă») Mărime caracteristică pentru un corp, dată de cîtul dintre forța care se exercită asupra corpului și accelerația pe care o are corpul. ♦ (Fiz.; uneori determinat prin «grea») Mărime caracteristică pentru un corp, proporțională cu intensitatea cîmpului de gravitație, pe care corpul o produce la o distanță dată de el. 2. Cantitate mare. O masă de aer cald.Fig. Clădirile nu se mai pot distinge în masa de întuneric. BART, S. M. 39. ◊ Masa vocabularului (față de fondul principal) = partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului. Aceeași noțiune poate fi redată într-o limbă printr-un cuvînt din fondul principal, iar în altă limbă printr-un cuvînt din masa vocabularului. GRAUR, F. E. 18.

MÁSĂ2, mase, s. f. Mulțime compactă de oameni considerată ca o unitate, gloată; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercurile largi ale populației. Nici la bîlciuri nu văzuse o asemenea masă de țărani. DUMITRIU, N. 30. Să ia comanda Acelor mase de țărani Ce vin furtună după noi. BENIUC, V. 52. Vorbea cu o adîncă înțelegere despre rolul maselor în istorie. CAMIL PETRESCU, O. II 332. ◊ Cîntec de masă = melodie cu un ritm dinamic, mobilizatoare, exprimînd năzuințele maselor populare. ◊ Loc. adj. De masă = privitor la mase, din care fac parte mase de oameni. Organizație de masă.Loc. adv. În masă = cu toții, împreună; în număr mare, masiv.

MÁSĂ s.f. 1. Mărime caracteristică unui corp, exprimată prin câtul dintre forța care se exercită asupra lui și accelerația pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. Mare mulțime de oameni. ◊ Mase populare = totalitatea claselor și păturilor sociale dintr-o anumită etapă istorică ale căror interese concordă cu cerințele dezvoltării societății. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa].

MÁSĂ s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică în raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț. 2. îngrămădire de elemente care formează împreună un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = porțiune imensă, omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte. 3. corp metalic masiv la care se leagă punctele unei rețele, ale unei mașini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ ~a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusă schimbărilor. 5. mulțime compactă de oameni. ♦ ~e populare = totalitatea claselor și categoriilor sociale dintr-o anumită etapă istorică, ale căror interese fundamentale concordă cu cerințele și sensul acțiunii legilor obiective ale dezvoltării societății. 6. ~ continentală = continent. (< fr. masse, germ. Masse)

MÁSĂ3 ~e f. Mulțime mare și compactă de oameni. * De ~ pentru toată lumea; care cuprinde pe toți. ~e populare totalitate a claselor și categoriilor sociale. [G.-D. masei] /<fr. masse

MÁSĂ2 ~e f. 1) Materie constituită din elemente eterogene, nediferențiate, alcătuind un singur corp. * ~ verde nutreț constituit din iarbă și din alte plante. 2) Cantitate, număr mare. ~ de aer. ◊ În ~ a) în număr (cantitate) mare; b) în comun. 3) Mărime fizică care determină cantitatea de materie pe care o conține un corp; materia din care este format un corp. * ~ grea (sau gravitațională) măsură a interacțiunii gravitaționale a corpurilor. ~ inertă măsură a inerției corpurilor. [G.-D. mesei] /<fr. masse, germ. Masse

2) *másă f., pl. e (fr. masse, d. lat. massa, masă, grămadă, pastă, bloc, totalitate, d. vgr. máza și mâza, grămadă de aluat, d. másso, frămînt. V. maz). Grămadă de lucrurĭ care formează un întreg: o masă de petre. Corp solid și compact: o masă de plumb. Corp inform, greoĭ și inelegant: ipopotamu e o masă de carne. Totalitate: masa sîngeluĭ, masa noțiunilor omuluĭ. Popor, public, gloată: demagogiĭ mînă masa ignorantă, exploatează ignoranța maselor. În masă, la un loc, în bloc, cu grămadă, cu toptanu.

massă f. 1. grămadă de lucruri ce formează un corp: massă de pietre; 2. corp solid și compact: massă de plumb; 3. totalitate: massa cunoștințelor omenești; 4. public, gloată: a ridica massele; în massă, cu toții împreună; 5. capătul cel gros al unui achiu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ma2 (mulțime; mărime fizică) s. f., g.-d. art. masei; pl. mase; (fiz.) simb. m

ma1 (mulțime, mărime fizică) s. f., g.-d. art. masei; pl. mase; (fiz.) simb. m

másă (mulțime, corp compact) s. f., g.-d. art. másei; pl. máse

masă, mese (mobila) și mase (cantitatea de materie).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÁSĂ s. 1. v. mulțime. 2. v. bloc. 3. masă continentală v. continent. 4. masă atomică v. greutate atomică; masă electrică v. sarcină electrică; masă magnetică v. sarcină magnetică; masă moleculară v. greutate moleculară; masă specifică v. densitate. 5. (înv. și reg.) pond. (~ unui corp.) 6. masă plastică v. material plastic.

MA s. 1. colectivitate, mulțime, (pop.) obște, (peior.) gloată. (Din ~ s-a ridicat un glas.) 2. bloc. (O imensă ~ de stîncă.) 3. (FIZ.) masă specifică = densitate. (~ a unui corp.) 4. (înv. și reg.) pond. (~ unui corp. )

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

másă (máse), s. f. – Volum. Fr. masse.Der. masa, vb. (a concentra), din fr. masser; masaj, s. n., din fr. massage; masiv, adj., din fr. massif; masivitate, s. f., din fr. massivité; masor, s. m., din fr. massor; meseuză, s. f., din fr. masseuse.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MÁSĂ s. f. (cf. fr. masse, it., lat. massa): cantitate mare de cuvinte care fac parte din vocabularul unei limbi, luată în raport cu nucleul acestuia, cu fondul lexical principal; partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului, în care intră diverse categorii de cuvinte (arhaisme, neologisme, regionalisme, termenii de jargon, termenii de argou etc.). v. și vocabulár.

masă fundamentală, (engl.= mesostasis) materialul interstițial al unei roci vulcanice cu structură porfirică, în care se găsesc fenocristale; m.f. poate avea o structură hialină, microcristalină, granofirică, intergranulară, evidențiind în acest fel particularitățile momentului final de cristalizare a unei topituri magmatice. Pentru m.f. cu structură afanitică și, de obicei, pentru cea cu structură hialină, este utilizată denumirea de pastă a rocii. Sin. mezostază.

cântec de masă, cântec legat de momentele revoluționare ale istoriei. Textele folosite, de obicei de mare circulație, ușurează memorizarea. C. se bazează cel mai adesea pe ritmul de marș* care-i asigură accesibilitatea. (Ex. celebre: Carmagnola, Internaționala* etc.). Sin.: Cântec patriotic.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MA2 s.f. 1. Îngrămădire de elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. Masa aerului. ȘINCAI, ÎNV. 47. Toată masa sau mulțimea sîngelui. TEODORI, A. 75/12. Cu sîngele care au curs. . . ar fi udat pămîntul și din această masă, ca dintru o plămădire, au răsărit oameni. MOLNAR, I. 97/13. Masă: întregimea unui trup sau materii. ELEM. G. 102/1. Faceți o colecțiune. . . de toate masele geologice care le veți întîlni. COBÎLCESCU, ap. I. IONESCU, M. 50. Îndată după detunătură mase enorme de fum și de foc ieșeau din nește case din colțul piaței. F (1869), 129. Pămîntul fiind o masă caldă moale. . . crusta lui deasupra s-a turtit cătră poli. ib. (1874), 283. O gură neagră se cască în masa vînătă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. III, 33. Palatul prefecturii, cufundat în întuneric, se desprindea ca o masă de umbră neagră pe fondul albastru al cerului. T. POPOVICI, S. 313. ◊ Masă verde = nutreț pentru vite; furaj. Pînă acum au fost însilozate 50 vagoane iarbă verde, iar pînă la sfîrșitul anului vom mai însiloza 400 vagoane masă verde, în special porumb siloz. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4862. ◊ Loc. adv. În masă = a) în cantitate mare, masiv. Transporturi în masă; b) cu toții, în număr mare. A se înarma în masă și a alerga întru apărarea țerei. CALENDAR (1854), 97/27. ♦ Corp inform. Încolo-numai hâlci de carne, din care picura încă sînge cald, mase informe. BART, S. M. 75, cf. 39. 2. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). Cf. STAMATI, D. Masa cea solidă și grea a planetelor. MARIN, F. 30/37, cf. DRĂGHiCEANU, C. 24, PONI, F. 12, 25. Masa unui corp reprezintă în același timp rezerva sa de energie, astfel încît materia este considerată ca o localizare de energie concentrată. MACAROVICI, CH. 13. Pentru a ridica cu o anumită cantitate temperatura mai multor corpuri din aceeași substanță însă de mase diferite, sînt necesare cantități de căldură proporționale cu masele corpurilor. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 93. Masa este o mărime fizică legată de inerția corpurilor și le dă putința să reziste la variația stării de mișcare. CIȘMAN, FIZ. I, 141. ◊ (Ieșit din uz) Masă magnetică = sarcină magnetică, v. s a r c i n ă. Masă electrică = sarcină electrică, v. s a r c i n ă. 3. Adunare de ființe, mai ales de oameni, considerate ca formînd un singur corp; colectivitate de ființe, mai ales de oameni. Îndată cum masa opoziției s-au crezut îndestul de puternică . . . s-au și retras din Iași. CALENDAR (1850), 66/12. Poarta au trimes pe ulamalele credincioase pe la geamii spre a astîmpăra masele întărîtate. GM (1854), 23/42. Masa țăranilor în urmă au încăput în o stare de șerbie. CALENDAR (1861), 74/8, cf. GHEREA, ST. CR. II, 8. Și fiindcă vorbim de educarea maselor populare, credem că ele au ajuns la maturitatea înțelegerii. BACOVIA, O. 241. Masa de invalizi stă acum cuminte în fața mausoleului. SAHIA, N. 19. Larga răspîndire a cărții în mase este unul din semnele cele mai evidente ale dezvoltării culturale a poporului. CONTEMP. 1953, nr. 333, 2/1. Istoria dezvoltării sociale este. . . istoria maselor celor ce muncesc, și nu istoria personalităților. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 25, cf. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2805. Vorbea cu o adâncă înțelegere despre rolul maselor în istorie. CAMIL PETRESCU, O. II, 332. Altul să ia comanda Acelor mase de țărani Ce vin furtună după noi. BENIUC, V. 52. ◊ L o c. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. Această sărbătorire a căpătat un caracter de masă. CV 1950, nr. 3, 18. În țara noastră există cele mai largi posibilități de transformare a luptei pentru pace într-o uriașă mișcare de masă pentru pace. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV4. 284. ◊ Cîntec de masă (sau de mase) = cîntec cu conținut patriotic revoluționar, avînd un caracter mobilizator și exprimînd năzuințele de libertate și de pace ale popoarelor. DICȚ. 4. (Jur.) Totalitatea creditorilor sau a datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. Masa . . . se zice și comunitatea creditorilor unui bancrut falit sau mofluz. IARCU, D. S. II, 438/13, cf. NEGULICI, COSTINESCU. Fiecare erede raportă la masa succesiunei. . . donațiunile ce a primit și sumele ce este dator către succesiune. HAMANGIU, C. 177, cf. CADE. – Pl.: mase. – Din fr. masse, germ. Masse, Mass.

Intrare: masă (mulțime, corp)
masă2 (pl. mase) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ma
  • masa
plural
  • mase
  • masele
genitiv-dativ singular
  • mase
  • masei
plural
  • mase
  • maselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ma, masesubstantiv feminin

  • 1. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nici la bîlciuri nu văzuse o asemenea masă de țărani. DUMITRIU, N. 30. DLRLC
    • format_quote Să ia comanda Acelor mase de țărani Ce vin furtună după noi. BENIUC, V. 52. DLRLC
    • format_quote Vorbea cu o adîncă înțelegere despre rolul maselor în istorie. CAMIL PETRESCU, O. II 332. DLRLC
    • 1.1. Cântec de masă (sau de mase) = cântec cu conținut patriotic, având un caracter mobilizator. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Mase populare = totalitatea claselor și păturilor sociale dintr-o anumită etapă istorică ale căror interese concordă cu cerințele dezvoltării societății. DN
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Organizație de masă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Îngrămădire de elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Clădirile nu se mai pot distinge în masa de întuneric. BART, S. M. 39. DLRLC
    • 2.1. Masă verde = nutreț pentru vite. DEX '09 DEX '98
      sinonime: furaj
    • 2.2. Mase plastice = materiale plastice. DEX '09
    • 2.3. Masă de aer = porțiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare. DEX '09
    • 2.4. Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 2.4.1. Masa vocabularului = partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Aceeași noțiune poate fi redată într-o limbă printr-un cuvînt din fondul principal, iar în altă limbă printr-un cuvînt din masa vocabularului. GRAUR, F. E. 18. DLRLC
      • 2.4.2. Masă critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț. MDN '00
    • 2.5. Corp solid, compact. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: bloc
      • format_quote Din masa neagră, lucioasă, pietrificată [a cărbunilor], se desprinde urma unui arbore intact. BOGZA, V. J. 31. DLRLC
      • format_quote Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul; dar o gură neagră se cască în masa vînătă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
      • 2.5.1. Masă continentală = continent. MDN '00
        sinonime: continent
  • 3. fizică Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). DEX '09 DEX '98
    • comentariu simbol m DOOM 2
    • 3.1. Masă atomică = greutate atomică. DEX '09 DEX '98
    • 3.2. Masă moleculară = greutate moleculară. DEX '09
    • 3.3. Masă specifică = densitate. DEX '09
      sinonime: densitate
    • 3.4. Masă grea (sau gravitațională) = măsură a interacțiunii gravitaționale a corpurilor. NODEX
      • diferențiere (Uneori determinat prin «grea») Mărime caracteristică pentru un corp, proporțională cu intensitatea câmpului de gravitație, pe care corpul o produce la o distanță dată de el. DLRLC
    • 3.5. Masă inertă = măsură a inerției corpurilor. NODEX
      • diferențiere (Uneori determinat prin «inertă») Mărime caracteristică pentru un corp, dată de câtul dintre forța care se exercită asupra corpului și accelerația pe care o are corpul. DLRLC DN
  • 4. Corp metalic masiv la care se leagă punctele unei rețele, ale unei mașini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. DLRLC MDN '00
  • 5. științe juridice Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.