MATURITATE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p. ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a organismului întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență). ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.

maturitate sf [At: ÎNV. TAB. 65 / V: (înv) ~tor~, (pop) măt~ / E: fr maturité, lat maturitas, -atis] 1 Stare de deplină dezvoltare fizică și intelectuală. 2 (Pex) Perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. 3 (Blg) Stadiu de dezvoltare deplină a unui organ sau a organismului. 4 Coacere a fructelor. 5 (Fig) Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor. 6 Profunzime pe care o dă vârsta, experiența Cf seriozitate. 7 (Îs) Examen de ~ Examen de cultură generală pentru absolvenții liceului.

MATURITATE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p. ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență). ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.

MATURITATE s. f. Stare de deplină dezvoltare fizică și mai ales intelectuală; calitatea de a fi matur. Deși era în plină maturitate și foarte cunoscut, Ladima nu putea să scrie decît la foi sărace, mai curînd obscure. CAMIL PETRESCU, N. 37. Scrierile care au rămas nepieritoare sînt toate opere ale maturității. VLAHUȚĂ, O. A. II 228. Examen de maturitate = examen pe care îl trece un absolvent al unei școli medii de cultură generală și în urma căruia se bucură de anumite drepturi. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct.

MATURITATE s.f. 1. Dezvoltare completă din punct de vedere fizic și (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioadă în viața omului între tinerețe și bătrînețe. ♦ (Fig.) Stadiu înaintat de experiență. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desăvîrșită a unui organ sau a organismului întreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturité].

MATURITATE s. f. 1. dezvoltare completă din punct de vedere fizic și intelectual; calitatea de a fi matur; perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe. ◊ (fig.) stadiu înaintat de experiență. 2. seriozitate, profunzime. 3. (biol.) dezvoltare desăvârșită a unui organ sau organism, a unui fruct. 4. stadiu de evoluție a solului în care acesta și-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate. (< fr. maturité, lat. maturitas)

MATURITATE f. 1) Stare de dezvoltare fizică și intelectuală completă. 2) Caracter matur. 3) Perioadă din viața unui om, cuprinsă între tinerețe și bătrânețe. 4) Stare de dezvoltare deplină (a unui fruct); coacere. 5) Nivel avansat de experiență, acumulat o dată cu înaintarea în vârstă. /<fr. maturité, lat. maturitas, ~atis

maturitate f. 1. starea fructelor, grăunțelor, legumelor când sunt coapte; 2. Med. starea puroiului gata de a se sparge; 3. fig. stare matură, deplină desvoltare: maturitatea vârstei, maturitatea rațiunii.

*maturitáte f. (lat. matúritas, -átis). Starea, calitatea de a fi matur, copt: în Bucovina, din cauza climeĭ recĭ, poama nu ajunge la maturitate. Fig. Starea lucrurilor ajunse la dezvoltarea deplină: maturitatea inteligențeĭ. Prudență pe care țĭ-o dă etatea: a lucra cu maturitate. Med. Starea buboĭuluĭ copt, gata să se spargă.

matoritate sf vz maturitate

măturitate sf vz maturitate

maturitate s. f., g.-d. art. maturității

maturitate s. f., g.-d. art. maturității

maturitate s. f., g.-d. art. maturității

MATURITATE s. 1. (înv.) bărbăție. (La vârsta ~.) 2. v. coacere. 3. profunzime, seriozitate, temeinicie. (~ gândirii, a sentimentelor cuiva.)

MATURITATE s. 1. (înv.) bărbăție. (La vîrsta ~.) 2. profunzime, seriozitate, temeinicie. (~ gîndirii, a sentimentelor cuiva.)

Maturitate ≠ imaturitate

MATURITATE. Subst. Maturitate, vîrstnicie (rar), vîrstă matură, vîrsta maturității, vîrsta marilor împliniri. Bărbăție; plinătatea forțelor. Maturizare, maturare (livr.), maturație, dezvoltare. Experiență, pricepere. Adult. Adj. Matur, maturizat, maturit (rar); adult, vîrstnic, între două vîrste; copt (fig.), dezvoltat, crescut; bărbătesc; femeiesc. Vb. A se maturiza, a se matura (livr.), a deveni matur, a ajunge la maturitate; a fi copt (la os), a fi matur, a fi în puterea vîrstei. V. creștere, experiență, vigoare.

maturitatea sedimentelor, (engl.= sediment maturity) 1. (sedim.), carac- teristică dinamică ce sugerează gradul de prelucrare a sedimentelor epiclastice în mediul lor de transport și depunere și se reflectă prin bogăția acestora în claste de cuarț, prin gradul de rotunjime ridicat și prin sortare granulometrică bună și foarte bună. Nisipurile și gresiile cuarțoase (ex. gresia de Kliwa) sunt dep. mature; 2. (petrogr.), indice de m. dat de prezența min. rezistente la alterare (cuarț) sau raportul zircon-turmalină-rutil (YRT), de asemenea, de gradul bun de sortare și rulare a clastelor dintr-un depozit sedimentar.

MATURITATE s. f. 1. Calitatea de a fi matur¹, stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală) ; p. e x t. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrînețe. Cf. NEGULICI. Maturitatea începe de pă la 22-23 și ține pîn-la 50 de ani. POLIZU, P. 217/32. Scrierile care au rămas nepieritoare sînt toate opere ale maturității. VLAHUȚĂ, O. A. 462. Jean Cristophe este genial, și geniul este persistența copilăriei în maturitate. IBRĂILEANU, S. L. 35. Pe baza textului original am arătat apoi că această scriere nu este o operă de maturitate, ci chiar „începătura” letopisețului de la romani. BUL. COM. IST. II, 104. Deși era în plină maturitate. . ., Ladima nu putea să scrie decît la foi sărace, mai curînd obscure. CAMIL PETRESCU, N. 37. Ultimii ani ai maestrului sînt tot așa de fertili ca și cei ai maturității sale. CONTEMP. 1956, nr. 494, 4/3. ◊ F i g. Apreciația ce am făcut despre redacția d-tale, am făcut-o cu toată maturitatea spiritului și în deplină cunoștință a cauzei. ROM. LIT. 185¹/17. Ipsilanti prezenta răscoala tuturor provinciilor grecești ca o revoluție plănuită de mult, pregătită de mai mulți ani de societăți secrete și patriotice și ajunsă acum la maturitate. OȚETEA, T. V. 181. ♦ Stadiu de dezvoltare deplină (a plantelor) ; coacere (a fructelor). Frunza de tăbac, ajungînd la măturitatea sa, [se ia] de pe tuleu. ÎNV. TAB. 65. Maturitatea, adecă coacerea carea se cade să o socotim în strugur. ÎNV. VIN. 3/11. Fructul a sosit atunci la a sa maturitate. BREZOIANU, A. 314/19. Grinele ajung repede la maturitate și se pot scutura în bătaia ploilor sau a vîntului. SCÎNTEIA, 1 952, nr. 2 389. ♦ F i g. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor. Și fiindcă vorbim de educarea maselor populare, credem că ele au ajuns la maturitatea înțelegerii a oricărui fel de artă, fie ea cît de subtilă. BACOVIA, O. 241. Nu antichitatea a format spiritul modern, ci maturitatea spiritului modern a descoperit antichitatea. OȚETEA, R. 39, cf. 214. A debutat ca poet francez în plină maturitate literară. V. ROM. februarie 1 957, 205. Dezvoltarea și consolidarea mișcării comuniste constituie expresia maturității politice crescînde a clasei muncitoare. LIPTA DE CLASĂ, 1960, nr. 10, 99, cf. SCÎNTEIA, 1960, nr. 5 010. 2. Seriozitate, profunzime (pe care o dă vîrsta, experiența). Dacă s-ar fi pus cu tot dinadinsul, cu toată maturitatea, poate ar fi izbutit. KOGĂLNICEANU, S. A. 115. Ceea ce s-ar mai cere de la acest compozitor este de a studia mai cu matoritate gustul muzical al românilor. FILIMON, O. II, 215, cf. PONTBRIANT, D. [Chestiunile organizării] trebuiesc studiate cu maturitate și cer o discuțiune mai lungă și mai cugetată. MAIORESCU, D. I, 107, cf. id. CR. I 364. Om ca dînsul, care a trăit viața din plin, nu se hotărăște să se însoare decît atunci cînd maturitatea sentimentelor îl leagă pentru totdeauna de o femeie. D. ZAMFIRESCU, R. 185. ◊ Examen de maturitate = examen de cultură generală pentru absolvenții liceului. Esamenele scripturistice de maturitate s-au început la 15 l.c. și s-au încheiat la 21. F (1891), 238. Era în clasa a opta de liceu și... se pregătea pentru examenul de maturitate. AGÎRBICEANU, L. T. 48. Abia atunci s-a dezmeticit candidatul, amintindu-și de unde a cumpărat penițele, cerneala, hîrtia pentru acest examen de maturitate. I. BOTEZ, B. I, 124. - Și: (învechit) matoritáte, (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măturitate. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis. – Matoritate, influențat de mator¹.

MATORITÁTE s. f. v. maturitate.

MĂTURITÁTE s. f. v. maturitate.