13 definiții pentru mehlem
din care- explicative (6)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mehlem sn [At: CANTEMIR, IST. 212 / V: meflem, (Buc) melhim / Pl: ~uri / E: tc melhem] (Tcî) 1 Alifie. 2 Murdărie. 3 Excremente.
MEHLEM s.n. (Mold.) Alifie. La rana rea și grea, mehlemul și leacul de să și află. CI, 174. Ce meflemul nu vindica, vindica fierul. CANTEMIR, IST. Fiiindcă preste tot sînt răniți, nu iaste unde să pui alifii, nu iaste unde să pui mehlem, nu iaste unde să pui bleastur. I. MINIAT. ◊ Fig. Împuțite ranele, vrăjmașii cu mehlemul adevăratei dragoste ungîndu-se, să se tămăduiască. CANTEMIR, IST. Variante: meflem (CANTEMIR, IST). Etimologie: tc. melhem.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mehlém n., pl. urĭ (turc. mehlem, unsoare, d. ar. merhem, d. ngr. málagma, V. amalgamă). Vechĭ. Unsoare. Fig. Balsam.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meflem sn vz mehlem
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
melhim sn vz mehlem
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEFLEM s. n. v. mehlem.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEHLEM s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mehlem s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mehlem (mehlemuri), s. n. – 1. (Înv.) Unguent. – 2. (Arg.) Spermă, sămînță. – Mr. migleme, megl. miilem. Tc. mehlem, din arab. merhem (Meyer 269; Berneker, II, 11; Tiktin), cf. alb. meljhem, bg., sb., cr. mehlem, toate cu sensul de „unguent”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
mehlem s. invar. (er.) spermă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MEHLÉM s. n. (Turcism învechit și regional) Alifie. La rana rea și grea mehlemul și leacul. . . se... află. CANTEMIR, IST. 212. Ce meflemul nu vindica, vindica fierul, id. ib. 340. Fiindcă preste tot sînt răniți, nu iaste unde să pui alifii, nu iaste unde să pui mehlem, nu iaste unde să pui bleastur (a. 1780). CAT. MAN. I, 355. Alifie bună de vindecat la răni: trementin, samoladon, sacăz și ceară albă, aceastea topite amestecîndu-le și făcînd „ mehlem”, să ungi. POP., ap. HEM 868. ◊ F i g. Împuțite ranele, vrăjmașii cu mehlemul adevăratei dragoste ungîndu-se, să se tămăduiască. CANTEMIR, IST. 382. ♦ Murdărie, jeg, slin ; excremente. În dormitoare aveai nălucirea iadului; saltele de paie putrezite. . ., papuci mucegăiți și puturoși, ciorapii plini de mehlem și ciuruiți. CIAUȘANU, R. SCUT. 63. - Și: meflém, (Bucov.) melhím (I. CR. I, 60) s. n. – Din tc. melhem.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEFLÉM s. n. v. mehlem.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELHÍM s. n. v. mehlem.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |