19 definiții pentru melesteu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELESTEU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).

MELESTEU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).

melesteu sn [At: ALECSANDRI, T. 552 / V: ~eșt~, (pmz) mesteleu, meșteleu / Pl: -eie / E: melestui] 1 (Trs) Râșniță. 2 (Trs) Una dintre roțile morii de vânt. 3 (Reg) Făcăleț pentru mestecat mămăliga. 4 (Pop; îe) A linge ~l A fi foarte zgârcit. 5 (îf meleșteu) Vergea de întins aluatul Si: sucitor. 6 (Reg; dep) Om care vorbește greu, încurcând vorbele. 7 (Reg; dep) Om care merge urât.

MELESTEU, melesteie, s. n. (Regional) Făcăleț. Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiera apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70. Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150. Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552.

MELESTEU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Magh. mállasztó.

MELESTEU ~ie n. pop. Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; făcăleț; mestecător. /v. a melestui

melesteu n. făcăleț. [Origină necunoscută].

melestéŭ n., pl. eĭe (cp. cu melestuĭesc și cu ung. menesztö, cĭomag. V. și Dac. 3, 722). Nord. Făcăleț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

melesteu (reg.) s. n., art. melesteul; pl. melesteie

melesteu (reg.) s. n., art. melesteul; pl. melesteie

melesteu s.n., art. melesteul; pl. melesteie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MELESTEU s. v. făcăleț, râșniță, sucitor, vergea.

melesteu s. v. FĂCĂLEȚ. RÎȘNIȚĂ. SUCITOR. VERGEA.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MELESTÉU s. n. 1. (Prin Transilv.) Rîșniță. Cf. DDRF, GHEțIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. ♦ Una dintre roțile morii de vînt. Cf. CIHAC, II, 192, BARCIANU. 2. (Regional) Făcăleț (pentru mestecat mămăliga). Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552. Un țăran cărunt, țînînd luleaua între dinți, învîrtea cu melesteul făina în ceaun. GANE, N. I, 134. Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150, cf. CONTEMPORANUL, VIj, 208. Unele, voind a ști încotro se vor mărita, încalecă pe melesteu. MARIAN, S. R. I, 79. În timpul fiertului, lîna se tot întoarce cu un melesteu. PAMFiLE-LUPESCU, CROM. 128. Începe să facă treabă cu satîrul, cuțitul, melesteul, lingura și oalele. TEODOREANU, M. U. 391. Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiora apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70, cf. H I 37, X 47, 254, 542, XII 329, XIII 234, 347, XIV 436. Să oțărăști șî dă să pui mîna pi melesteu. ȘEZ. XXIII, 55, cf. CHEST. V 145/33, 41, 77, ALR I 1 360/538, ALR II 4103/414, 514, 520, 531, 537, A VI 26, IX 1, 2. ♦ E x p r. A linge melesteul = a fi foarte zgîrcit. Cf. ZANNE, P. III, 658. ♦ (În forma meleșteu) Vergea de întins aluatul; sucitor. la un meleșteu sau sucitor. . . SEVASTOS, N. 9. 3. (Regional) Epitet depreciativ pentru un om care vorbește greu, íncurcînd vorbele, sau pentru un om care merge urît. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Pl.: melesteie. - Și: meleștéu, (prin metateză) mesteléu (A V 14), meșteléu (COMAN, GL.) s. n. – De la melestui.

Intrare: melesteu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melesteu
  • melesteul
  • melesteu‑
plural
  • melesteie
  • melesteiele
genitiv-dativ singular
  • melesteu
  • melesteului
plural
  • melesteie
  • melesteielor
vocativ singular
plural
meleșteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
meșteleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mesteleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

melesteu, melesteiesubstantiv neutru

  • 1. regional Făcăleț (pentru mămăligă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiera apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70. DLRLC
    • format_quote Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150. DLRLC
    • format_quote Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.