meninge sni [At: KRETZULESCU, A. 473/10 / V: (înv) ~nen~ / E: fr méninge] Fiecare dintre cele trei membrane care înfășoară creierul și măduva spinării.

MENINGE s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care înfășoară creierul și măduva spinării.

MENINGE s.n. Fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării: duramater, piamater și arahnoida. [Pl. invar. / < fr. méninge, cf. gr. meninx – membrană].

MENINGE s. n. fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării (dura mater, pia mater și arahnoida). (< fr. méninge)

MENINGE ~ n. Membrană care acoperă creierul și măduva spinării. /<fr. méninge

*menínge n., ca laringe (vgr. ménigx și ménigx, gen. méniggos, f.). Anat. Numele celor treĭ membrane (dura-máter, arachnoídea și pia-máter) care învălesc creĭeru și măduva spinăriĭ. V. faringe și laringe.

menenge sn vz meninge

meninge s. n., art. meningele; pl. meninge

meninge s. n., pl. meninge

meninge s. n., pl. meninge

MENÍNGE s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care înfășoară creierul și măduva spinării. Aceste părți să află acoperite de trei membrane numite menenge. KRETZULESCU, A. 473/10, cf. POLIZU, P. 175, LM, BARCIANU, ALEXI, W. Meninge. . . (membrană, peliță). Astfel să numesc cele trei membrane. . . cari învelesc creierii și măduva spinării. BIANU, D. S. - Pl.: meninge. – Și: (învechit) menénge s. n. – Din fr. méninge.

MENÉNGE s. n. v. meninge.