16 definiții pentru meningită

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENINGITĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite.

MENINGITĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite.

meningi sf [At: MAT. MEDIC. 169/2 / V: (înv) a~, ~tis s / Pl: ~te / E: fr méningite, ngr μηνινγῖτις, ger Meningitis] Boală infecțioasă care constă în inflamarea meningelor.

MENINGI s. f. Boală infecțioasă provocată de inflamarea meningelui. Meningită tuberculoasă.

MENINGI s.f. Inflamație infecțioasă a meningelor. [< fr. méningite].

MENINGI s. f. inflamație (infecțioasă) a meningelor. (< fr. méningite)

MENINGI f. Boală infecțioasă constând în inflamația meningelor. /<fr. meningite

meningită f. Med. infiamațiunea membranei ce înfășură creierul.

*meningítă f., pl. e (d. meninge). Med. Boala inflamațiuniĭ meningeluĭ: meningita tuberculoasă e de ordinar mortală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

meningi s. f., g.-d. art. meningitei; pl. meningite

meningi s. f., g.-d. art. meningitei; pl. meningite

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MENINGÍTĂ (< fr. {i}) s. f. Inflamație a meningelui. Se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, fotofobie, febră. Poate fi de natură microbiană (m. meningococică sau epidemică, m. pneumococică, m. tuberculoasă, m. sifilitică etc.), virotică, toxică sau alergică.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MENINGI s. f. Boală (infecțioasă) care constă din inflamarea meningelor. Meningitis (inflamația pieliței ce se află împregiurul creierului). MAT. MEDIC. 169/2, cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Meningita constă în aprinderea pelițelor cari învelesc creierul. BIANU, D. S. Ascultîndu-l pe filozof Cum se agită, suspină: of, of, o să capăt o meningită! V. ROM. octombrie 1954, 161. - Și: (învechit) meningitis subst., (formă coruptă) ameningítă (CV 1949, nr. 8, 8) s. f. – Din fr. méningite. – Pentru meningitis, cf. ngr. μηνιγγῖτις, germ. Meningitis.

Intrare: meningită
meningită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meningi
  • meningita
plural
  • meningite
  • meningitele
genitiv-dativ singular
  • meningite
  • meningitei
plural
  • meningite
  • meningitelor
vocativ singular
plural
meningitis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meningi, meningitesubstantiv feminin

  • 1. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Meningită tuberculoasă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.