opțiuni
  • info

20 de definiții pentru merituos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERITUOS, -OASĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. [Pr.: -tu-os – Var.: meritos, -oasă adj.] – Merit + suf. -os.

MERITUOS, -OASĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. [Pr.: -tu-os – Var.: meritos, -oasă adj.] – Merit + suf. -os.

merituos, ~oasă a vz meritos

MERITUOS, -OASĂ adj. V. meritos.

MERITUOS, -OASĂ adj. Cu merite; valoros. [Pron. -tu-os, var. meritos, -oasă adj. / < merit + -(u)os].

MERITUOS, -OASĂ adj. meritoriu. (< merit + -/u/os)

MERITUOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; meritoriu. [Sil. -tu-os] /merit + suf. ~os[1]

  1. Var. meritos — LauraGellner

MERITOS, -OASĂ, adj. v. merituos.

meritos, ~oasă a [At: CARAGIALE, O. I, 264 / V: ~tuos / Pl: ~oși, ~oase / E: merit + -os] (D. acțiuni sau realizările oamenilor) 1 Care are merite, fiind vrednic de prețuire Si: meritoriu (1). 2 Care este destul de bun, de reușit, de valoros Si: meritoriu (2). 3 Care merită să fie lăudat.

MERITOS, -OASĂ, meritoși, -oase, adj. (Despre oameni) Care are merite; valoros. Să se convingă și directorul că are într-însul un colaborator meritos. REBREANU, R. I 243. – Variantă: merituos, -oasă adj.

MERITOS, -OASĂ adj. v. merituos.

meritos a. care are merite.

*meritós, -oásă adj. (d. merit s. n.). Plin de merit, vorbind de persoane: un tînăr meritos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

merituos (desp. -tu-os) adj. m., pl. merituoși; f. merituoasă, pl. merituoase

merituos (-tu-os) adj. m., pl. merituoși; f. merituoasă, pl. merituoase

merituos adj. m. (sil. -tu-os), pl. merituoși; f. sg. merituoasă, pl. merituoase[1]

  1. Var. meritos — LauraGellner

merituos, -uoasă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MERITOS adj. 1. v. lăudabil. 2. v. meritoriu.[1]

  1. Var. merituos — LauraGellner

MERITOS adj. 1. lăudabil, meritoriu. (O inițiativă ~.) 2. meritoriu, valoros. (Lucrare ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERITUOS, -OASĂ adj. v. meritos.

MERITÓS, -OÁSĂ adj. (Despre oameni sau despre acțiunile, realizările lor) Care are merite, este (destul de) bun, reușit, valoros. V. m e r i t o r i u. Primarul Mizilului este un tînăr foarte meritos. CARAGIALE, O. I, 264. Să se convingă și directorul că are într-însul un colaborator meritos. REBREANU, R. I, 243. Elevii merituoși. . . primesc, din partea statului, burse, cămin și cantină. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 396. Acest scenariu e o lucrare merituoasă prin concepțiile înaintate pe care le propagă. V. ROM. martie 1954, 274. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. Din dorința meritoasă de a ne instrui și orienta, urmărim profesional articolele de critică științifică. LOVINESCU, C. V, 38. - Pl.: meritoși, -oase. – Și: merituos, -oásă adj. – Merit + suf. -os. – Merituos, prin apropiere de defectuos, fastuos etc.

Intrare: merituos
merituos adjectiv
  • silabație: -tu-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merituos
  • merituosul
  • merituosu‑
  • merituoasă
  • merituoasa
plural
  • merituoși
  • merituoșii
  • merituoase
  • merituoasele
genitiv-dativ singular
  • merituos
  • merituosului
  • merituoase
  • merituoasei
plural
  • merituoși
  • merituoșilor
  • merituoase
  • merituoaselor
vocativ singular — —
plural — —
meritos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meritos
  • meritosul
  • meritosu‑
  • meritoasă
  • meritoasa
plural
  • meritoși
  • meritoșii
  • meritoase
  • meritoasele
genitiv-dativ singular
  • meritos
  • meritosului
  • meritoase
  • meritoasei
plural
  • meritoși
  • meritoșilor
  • meritoase
  • meritoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

merituos, merituoasăadjectiv

  • 1. Care are merite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: lăudabil meritoriu reușit valoros
    • format_quote Să se convingă și directorul că are într-însul un colaborator meritos. REBREANU, R. I 243. DLRLC
    • 1.1. (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Merit + sufix -os. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.