opțiuni

4 definiții pentru mersătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mersătură sf [At: LM / Pl: ~ri / E: mers1 + -ătură] (Rar) 1-2 Mers1 (5-6) Vz alergătură, umblătură.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MERSĂTURĂ s. v. călcătură, mers, mișcare, pas, pășit, umblet.

mersătură s. v. CĂLCĂTURĂ. MERS. MIȘCARE. PAS. PĂȘIT. UMBLET.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERSĂTÚRĂ s. f. (Rar) Mers1 (1). V. u m b l ă t u r ă, a l e r g ă t u r ă. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Să-i văd și eu mersătura, Cum, îmi calcă călcătura ! CIAUȘANU, GL., cf. GR. S. VI, 249. - Pl. : mersături. – Mers1 + suf. -ătură.

Intrare: mersătură
mersătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mersătură
  • mersătura
plural
  • mersături
  • mersăturile
genitiv-dativ singular
  • mersături
  • mersăturii
plural
  • mersături
  • mersăturilor
vocativ singular —
plural —