opțiuni
  • info

8 definiții pentru mestecător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESTECĂTOR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.

MESTECĂTOR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.

MESTECĂTOR, mestecătoare, s. n. Unealtă cu care se mestecă ceva (mai ales mămăliga); făcăleț, melesteu. Ședeai la un contoraș, La masă după cuptor, Rodeai un mestecător. SEVASTOS, N. 95.

MESTECĂTOR ~oare n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleț. /a mesteca + suf. ~ător

mestecător m. cel ce mestecă: mestecător de opiu.

mestecătór, -oáre s. Care mestecă în gură: mestecător de opiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mestecător s. n., pl. mestecătoare

mestecător s. n., pl. mestecătoare

mestecător s. n., pl. mestecătoare

Intrare: mestecător
mestecător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestecător
  • mestecătorul
  • mestecătoru‑
plural
  • mestecătoare
  • mestecătoarele
genitiv-dativ singular
  • mestecător
  • mestecătorului
plural
  • mestecătoare
  • mestecătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mestecător, mestecătoaresubstantiv neutru

  • 1. Unealtă cu care se mestecă ceva (mai ales mămăliga). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făcăleț melesteu
    • format_quote Ședeai la un contoraș, La masă după cuptor, Rodeai un mestecător. SEVASTOS, N. 95. DLRLC
etimologie:
  • Mesteca + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.