meticulos, ~oasă [At: LM / Pl: ~oși, ~oase / E: fr méticuleux] 1-2 a (D. oameni) Preocupat (în mod exagerat) de amănunte Si: minuțios (1-2), pedant. 3 a (D. oameni) Care lucrează cu foarte multă atenție Si: minuțios (2), pedant. 4-5 a, av (D. însușiri și deprinderi ale oamenilor) (Într-un mod) care denotă atenție, grijă pentru amănunte. 6 a (D. realizăriale oamenilor) Făcut cu grijă deosebită pentru toate amănuntele Si: minuțios (3), scrupulos. 7 av Cu de-amănuntul Si: amănunțit.

METICULOS, -OASĂ, meticuloși, -oase, adj. (Despre persoane) Care dă atenție tuturor amănuntelor, migălos, scrupulos la lucru. Orînduise conținutul cu toată luarea-aminte de femeie meticuloasă. C. PETRESCU, C. V. 9. Știi și tu cu ce oameni de omenie avem a face – foarte meticuloși, exigenți și scrupuloși. CARAGIALE, O. VII 225. ♦ (Despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) Făcut cu multă atenție, caracterizat prin atenție și răbdare, scrupulos. Și-a reluat camera în care a stat cînd era student... A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. REBREANU, R. I 249. ◊ (Adverbial) Conacul cel nou era așezat în mijlocul unui parc îngrijit meticulos. REBREANU, R. I 79.

METICULOS, -OASĂ adj. (Despre oameni) Migălos, cu scrupule exagerate, scrupulos în muncă; tipicar. ♦ (Adesea adv.) Făcut cu atenție deosebită; minuțios, scrupulos. [Cf. fr. méticuleux, lat. meticulosus].

METICULOS, -OASĂ adj. (despre oameni) care lucrează cu multă atenție, cu scrupule exagerate; tipicar, pedant. ◊ (și adv.) făcut cu grijă deosebită pentru amănunte; minuțios, scrupulos. (< fr. méticuleux, lat. meticulosus)

METICULOS¹ ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care acordă atenție deosebită detaliilor; preocupat în mod special de amănunte; minuțios. 2) (despre obiecte) Care este făcut cu multă atenție și răbdare; minuțios. /<fr. méticuleux

METICULOS² adv. În mod scrupulos; cu grijă și atenție excesivă pentru detalii; minuțios. /<fr. méticuleux

meticulos a. 1. care are scrupule exagerate; 2. migălos la culme.

*meticulós, -oásă adj. (lat. meticulosus). Migălos, compus din lucrurĭ foarte micĭ: un dicționar e lucru meticulos. Migălos, care se ocupă de toate lucrurile micĭ: om meticulos. Adv. În mod meticulos, minuțios: a examina meticulos.

meticulos adj. m., pl. meticuloși; f. meticuloasă, pl. meticuloase

meticulos adj. m., pl. meticuloși; f. meticuloasă, pl. meticuloase

meticulos adj. m., pl. meticuloși; f. sg. meticuloasă, pl. meticuloase

METICULOS adj. 1. v. conștiincios. 2. v. amănunțit. 3. v. pedant.

METICULOS adj. 1. conștiincios, exigent, minuțios, scrupulos. (Un om ~.) 2. amănunțit, atent, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. pedant, scrupulos, tipicar, (înv.) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)

METICULÓS, -OÁSĂ adj. (Despre oameni) Preocupat (în mod exagerat) de amănunte; care lucrează cu foarte multă atenție, care nu pierde din vedere nici un amănunt; minuțios, pedant. Cf. LM. Știi și tu cu ce oameni de omenie avem a face – foarte meticuloși, exigenți și scrupuloși. CARAGIALE, O. VII, 225. Era ordonat și meticulos. REBREANU, R. I, 46. Orînduise conținutul cu toată luarea aminte de femeie meticuloasă. C. PETRESCU, V. 9. ◊ (Adverbial) Se dezbrăcă meticulos, își puse pantalonii pe dungă. T. POPOVICI, S. 82. ♦ (Despre însușiri și deprinderi ale oamenilor) Care denotă atenție, grijă pentru amănunte. Și-a reluat camera în care a stat cînd era student. . . A găsit-o aranjată cu o grije meticuloasă. REBREANU, R. I, 249. Meticuloasa mea trebuință de ordine. ARGHEZI, T. C. 108. Cu maniera sa onestă și meticuloasă, cernea fir cu fir ce e bun și ce e rău în gîndirea marelui filozof. RALEA, S. T. II, 284. ♦ (Despre realizări ale oamenilor) Făcut cu grijă deosebită pentru toate amănuntele; minuțios, scrupulos. Versificația lui Eminescu era. . . meticuloasă și savantă. CĂLINESCU, E. 197. De la mătuși nalte, sterpe și serioase moștenise deprinderea ordinei celei mai meticuloase. SADOVEANU, O. XII, 516. Studiul limbii textelor trebuie să fie cît se poate de meticulos. L. ROM. 1 959, nr. 1, 19. ♦ (Adverbial) Părul, cu cărare meticulos pieptănată, deschidea o frunte largă. VORNIC, P. 131. ♦ (Adverbial) Cu de-amănuntul, în cele mai mici amănunte, amănunțit. Conacul cel nou era așezat în mijlocul unui parc îngrijit meticulos. REBREANU, R. I, 79. Notarul se pregăti meticulos, fără grabă, ca un om obișnuit să ia cuvîntul prin ședințe. GALAN, I, 132. – Pl.: meticuloși, -oase. – Din fr. méticuleux.