METRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.^[1]

metru sm [At: HELIADE, A. 58/2 / V: (reg) ~tăr, ~târ, ~ter / Pl: ~ri, (rar, sn) ~re, ~ri / E: fr mètre, lat metrum, mg méter, ger Meter] 1 (Udp „de”) Unitate fundamentală de măsură a lungimii, egală cu a zecea milioana parte din sfertul meridianului pământesc. 2 (Îs) ~ pătrat Unitate de măsură a suprafeței, egală cu suprafața unui pătrat cu latura de un metru (1). 3 (Îs) ~ cub Unitate de măsură a volumului egală cu volumul unui cub cu latura de un metru (1). 4 (Trs; îf metăr) Unitate de măsură a lungimii egală cu un cot. 5 (Reg; îf metăr, metâr, meter) Unitate de măsură pentru capacități sau pentru greutăți, variind, după regiuni, de la 15 până la 100 de kg Vz felderă, mierță. 6 Instrument care servește la măsurarea lungimilor, alcătuit dintr-o riglă sau dintr-o bandă gradată de metal, de lemn, de pânză etc. egală cu un metru (1). 7 (Reg; mpl) Bucată de lemn de foc lungă de aproximativ un metru (1). 8 Stivă de lemn de foc, înaltă și lată de aproximativ un metru (1) Vz ster. 9 Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului. 10 (Pex) Ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe Vz măsură (42). 11 (Muz) Ritm în care toate duratele sunt identice, iar accentele de intensitate egală apar la intervale de timp egale.

METRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.

METRU², metri, s. m. Unitate de măsură în versificație, compusă din unul sau două picioare. ◊ Sistem de versificație, caracterizat printr-o anumită structură și dispoziție a unităților ritmice. ◊ Metru iambic v. iambic. Metru trohaic v. trohaic. Metru dactilic v. dactilic. ♦ Ritm, cadență. Inimi reci ca vîntul iernii, psalmodii pe-același metru. MACEDONSKI, O. I 95. Pl. și: (învechit, n.) metruri (MACEDONSKI, O. IV 98).

METRU¹, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură a lungimii din sistemul metric (aproximativ egală cu a zecea milioana parte din sfertul meridianului pămîntesc). Peste o jumătate de oră reluăm marșul. După vreo cinci sute de metri, aflăm ce-a fost. CAMIL, PETRESCU, U. N. 348. ◊ (Precizat prin «liniar») Fațada are paisprezece metri liniari. ◊ Metru pătrat v. pătrat. Metru cub (sau cubic) v. cub. 2. Riglă de metal sau de lemn împărțită în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben. C. PETRESCU, Î. II 181.

METRU² s.m. 1. Picior de vers ritmic în versificația greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi și scurte. ♦ Numărul de silabe și cezura necesară pentru a forma un gen de vers în versificația modernă. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. [Pl. -ri. / < fr. mètre, cf. lat. metrum, gr. metron].

METRU¹ s.m. 1. Unitate de măsură a lungimii din sistemul metric, care reprezintă a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de măsură făcut din lemn, din metal etc. avînd lungimea de un metru (1). [< fr. mètre, cf. gr. metron – măsură].

METRU¹ s. m. 1. unitate fundamentală de măsură pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. riglă, bandă gradată de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru (1). 3. grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; (p. ext.) ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (muz.) diviziune la baza organizării duratelor sunetelor după succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadență, măsură. (< fr. mètre, lat. metrum, gr. metron)

METRU ~i m. 1) Unitate de măsură a lungimii, egală cu aproximativ a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2) Instrument de măsură a lungimii egală cu această unitate. /<fr. métre, lat. metrum

metru m. 1. unitatea măsurilor de lungime, egală cu a zece milioana parte din sfertul meridianului terestru; 2. piciorul unui vers greco-latin.

*métru m. (vgr. métron, măsură. V. metric, măsură). Unitatea de măsură a lungimiĭ adoptată în Francia, în cele-lalte țărĭ latine și aĭurea: metru e egal cu a patruzecĭ de milioana parte din sfertu meridianuluĭ pămîntesc. Obĭect care servește la măsurat și care are o lungime de un metru: metru de lemn, de metal. Metru pătrat, unitate de măsură p. suprafețe echivalentă cu un pătrat cu laturile de un metru. Metru cub (saŭ cubic), unitatea de măsură p. volume echivalentă cu un cub cu laturile de un metru. Picĭoru unuĭ vers greco-latin. – Multipliĭ metruluĭ sînt: deca-, ecto-, chilo-, și miria-metru, ĭar submultipliĭ: deci-, centi-, și mili-metru.

meter sm vz metru

metru (desp. me-tru) s. m., art. metrul; pl. metri, art. metrii; simb. m (în domeniul cadastral, metru liniar simb. ml/m.l.; metru pătrat simb. mp/m.p.) corectat(ă)

metru (me-tru) s. m., art. metrul; pl. metri, art. metrii; simb. m

metru s. m. (sil. -tru), art. metrul; pl. metri, art. metrii; simb. m

metru, -tri (abreviat: m).

+unsprezece-metri s. m., pl. unsprezece-metri (A dictat doi ~)

METRU s. 1. (înv.) măsurar. (~ pentru calculat lungimile.) 2. v. ritm.

METRU s. 1. (înv.) măsurar. (~ pentru calculat lungimile.) 2. ritm. (~ al unui vers.)

metru (< lat. metrum „măsura versului, picior, vers”, de la gr. μέτρον [metron] „măsură”) 1. În muzică, succesiune sau alternare periodică de timpi (1, 2) accentuați, unde duratele* sunt identice, iar accentele (III, 1) de intensitate egală apar la intervale de timp egale. Un m. se deosebește de altul prin structura măsurii*, care, cuprinsă între două accente tari, se repetă mereu. Alternarea accentelor este de trei feluri: alternare binară* din doi în doi timpi, creând m. binar; alternare ternară*, din trei în trei timpi, creând m. ternar; alternare mixtă, o combinație de m. binar și ternar, creând m. mixt sau eterogen. În măsurile simple, m. (binar sau ternar) coincide cu măsura. În măsurile compuse, una singură din acestea poate cuprinde mai mulți m., binari sau ternari, iar uneori binari + ternari. Accentele timpilor tari ai unui m. poartă numele de accente metrice și apar la intervale de timp egale (din 2 în 2 timpi, din 3 în 3 sau din 4 în 4). Timpul accentuat se mai numește thesis* (gr. „coborâre”) iar cel neaccentuat arsis* (gr. „urcare”); în antic. acești doi termeni aveau în accentuare semnificații inverse. Din punctul de vedere al accentului metric, măsură de doi timpi cuprinde o thesis și o arsis; cea de trei timpi o thesis și și două arsis, pe când cea de patru timpi, successiv, o thesis principală, o arsis, a thesis secundară și iarăși o arsis. 2. M. constituie etalonul ritmului*, un mijloc de a-l măsura. În cursul executării unei lucrări muzicale, timpii m. pot fi măsurați în gând sau cu vocea. Ei pot fi marcați prin mișcări adecvate ale capului, mâinii, piciorului sau corpului, ceea ce face să se înțeleagă și să se rețină ritmul lucrării executate. 3. În arta poetică, m. [numit aici și picior (1)] este un grup de două sau trei silabe, care formează celula de bază a unui vers. Un m. are o silabă accentuată și una sau două neaccentuate. După numărul silabelor și poziția accentelor, se deosebesc diferitele tipuri de m. poetici, cu denumirile lor [ex. iambul* este bisilabic, cu prima silabă neaccentuată (însemnată grafic cu U) și în muzică echivalează cu o valoare de durată urmată de alta dublă; dactilul* este trisilabic, cu prima silabă accentuată (însemnată cu -) și în muzică echivalează cu o valoare de durată urmată de două, fiecare de valoare pe jumătate]. ♦ În antic. greco-romană exista un unic sistem de m. pentru a măsura poezia, muzica și dansul, arte îngemănate, primele două fiind ca și inseparate (v. sincretism). Silabele se deosebeau după cantitatea duratei lor, iar nu după intensitatea accentelor. O silabă putea fi lungă (lat. longa, notată cu semnul grafic -) sau scurtă (lat. brevis, notată cu U). Luând ca unitate elementele din măsura muzicală actuală, silaba scurtă echivala cu un timp, cea lungă cu doi timpi, iar piciorul cu m. De la începutul ev. med., intensitatea accentului a prevalat asupra cantității duratei, ajungându-se ca, la sfârșitul sec. 12, m. muzical să capete caracteristicile stabilite în sistemul mensuralismului (v. musica mensurata), adică al sistemului de notație (III), născut o dată cu muzica polif., în care raporturile de valoare dintre note trebuiau să fie precis determinate, condiție sine qua non a execuției acestei muzici. În fine, din sec. 16 înainte, m. muzical a fost reglată de diviziunea în măsuri. Semnele – și U sunt utilizate și astăzi în teoria artei poetice și a metricii (1) muzicale, însă ele marchează intensitatea accentelor, iar nu cantitatea duratei, ca în antic.

METRU (< fr. mètre < lat. metrum ; gr. metron, măsură) Unitate ritmică atît în versificația greco-latină, cît și în versificația modernă. I se mai spune și picior metric și asigură cadența sau ritmul, metrul fiind un model ritmic al unei limbi. Elementul de bază al metrului este silaba sau mai precis vocala de sprijin, lungă sau scurtă, accentuată sau neaccentuată. Felul metrului se extinde și asupra versului întreg, de unde rezultă: vers în metru trohaic, iambic, dactilic, spondeu etc. sau mai simplu: vers trohaic, iambic etc.

MÉTRU (< fr., lat.) s. m. 1. Unitate de măsură fundamentală pentru lungime (simbol: m); potrivit definiției adoptate în 1983 de Conferința XVII generală de măsuri și greutăți, m. este egal cu distanța parcursă de lumină în vid în 1/299.792.458 secunde. Prima definiție a m. ca „a zecea milioana parte din lungimea sfertului meridianului terestru” datează din 1791. În 1889, a fost definit ca „lungimea prototipului internațional”, de platină iradiată, denumit m. etalon, păstrat la Sèvres (Franța). În 1960, m. a fost definit ca fiind egal cu 1.650.763,73 lungimi de undă în vid ale radiației care corespunde tranziției atomului de kripton 86 între nivelele energetice 2p₁₀ și 5d₅. ◊ M. pe secundă (simbol: m/s) = unitate de măsură pentru viteză. ◊ M. pe secundă la pătrat (simbol m/s²) = unitate de măsură pentru accelerație. V. cub, pătrat. ♦ Riglă de lemn, de metal, de material plastic etc., care au, de regulă, lungimea de un m. (1) și sunt divizate în centimetri sau milimetri, servind la efectuarea măsurătorilor. ♦ Bucată de lemn (de foc) înaltă și lată de c. un m. 2. Grup de silabe, constituind unitatea de măsură a unui vers; p. ext., ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 3. (MUZ.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată, de obicei, de accente tari sau slabe.

metru, metri s. m. (intl.) an de detenție.

a avea un metru și trei atmosfere / ș-un șnițel expr. (adol., iron.) a fi firav / prizărit

a bea la metru expr. a bea mult și făra a ține cont de calitatea băuturii.

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

MÉTRU s. m. I. 1. (Denumirea obiectului măsurat se introduce, de obicei, prin prep. „de”) Unitate de măsură a lungimii egală cu a zece milioana parte din sfertul meridianului pămîntesc. Unimea lungimii se numește metru, care este una din zece milioane a arcului din meridianul Parisului, ce se-ntinde de la pol pînă la ecuator. HELIADE, A. 58/2. 6 mii de metruri (5 806 stînjini). CR (1 830), 151²/23. Lungimea unei linii este deci reprezentată prin un număr zecimal carile însamnă cîte ea cuprinde metre. ASACHI, E. III, 18/13. Spre a măsura depărtările, trebuie să se ia oarecare lungime drept unime de măsură, care este. . . metrul. CONV. GEOM. 83/5, cf. 49/28. O sută de metre. ROM. LIT. 386²/6. S-a luat a zecea milioanelea parte din această lungime. . . pentru valoarea metrului. DRĂGHICEANU, C. 68. Una din acele părți a fost luată ca unitate de lungime, dîndu-i-se numirea de metru. CLIMESCU, A. 201, cf. N. A. BOGDAN, C. M. 173. Unitatea de lungime este metrul. ENC. TEHN. I, 45. Să nu uităm să luăm 10-12 m de sfoară. VÎN. PESC. noiembrie, 1 964, 21. cf. BL VI, 213, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, CV 951, nr. 3-4, 46, ALR I 1 759/59, 65, ALR II 5 232/192, A II 6, MAT. DIALECT, I, 79, 181. (Denumirea obiectului măsurat este subînțeleasă) După vreo cinci sute de metri, aflăm ce-a fost. CAMIL, PETRESCU, U. N. 348. Mi-s năroit. – Dă cîți metări? – Dă trii. ARH. FOLK. III, 145. Metru pătrat = unitate de măsură a suprafeței, egală cu suprafața unui pătrat cu latura de un metru. Cf. COSTINESCU, 263, DM. Metru cub = unitate de măsură a volumului, egală cu volumul unui cub cu latura de un metru. Doborîtorii și fasonatorii trimit zilnic, la vale, sute de metri cubi de lemn. SCÎNTEIA, 1 953, nr.774. Cărau niște piatră la metru cub cu alde Pisicaru. PREDA, D. 124. Erau muncitori buni și-și făceau o socoteală simplă. Lucrau la metru-cub. GALAN, B. I, 358. ♦ (Prin estul Transilv., în forma metăr) Cot (unitate de măsură a lungimii). Cf. ALR I 1 759/59, 65.** (Transilv., Ban., Maram.; în formele metăr, meter, metîr) Unitate de măsură pentru capacități sau pentru greutăți, variind, după regiuni, de la 15 pînă la 100 de kg. V. f e l d e r ă, m i e r ț ă. Cf. VICIU, GL., T. PAPAHAGI, M. 93, ALR II 4 285/27, 47, 76, 105, 219, 353, ALR SN I h 182/2, A II 6. 2. Instrument care servește la măsurarea lungimilor (alcătuit dintr-o riglă sau dintr-o bandă gradată de metal, de lemn, de pînză etc.) egal cu un metru (I 1). Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș, C. PETRESCU, I. II, 181. Aici aveți un metru, un pluviometru. ARGHEZI, C. J. 184. Mă duc eu la alde Iangă, iau metrul lui de croit și se apucă Ilie și măsoară. PREDA, D. 124. ◊ Metru etalon v. e t a l o n. 3. (Regional, mai ales la pl.) Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (I 1); stivă de lemn de acest fel, înaltă și lată de aproximativ un metru. V. s t e r. Mă duc la metri, la tăiat stînjeni de lemne în pădure. PAMFILE, J. III, 91. Îl tai de metăr. ALR I 984/190, cf. 984/215, 387. 402. 704. 708. 1 759/59. Cănești cu niștecâneală niște metri în pădure. ALR II 3 51.5/414, cf. 6 411/537. Lucrăm la făcut și la scos metări din pădure. MAT. DIALECT, I, 181. II. 1. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. e x t. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. V. m ă s u r ă (I 7). Românii n-au avut alte metre decît mai întîi pe cele vechi ale moșilor lor și, mai la urmă, pe cele din cîntecele naționale. HELIADE O. II, 124. Metrul de patrusprezece și de treisprezece silabe. . . s-a văzut de mai mult că e singurul metru ce se cuvine limbii rumânești. id. ib. 127. Cîntecele de război cer un metru scurt, agitat, nervos, o limbă îndesată, aspră și îndrăzneață. F (1877), 410. Rime și metruri imposibile. MAIORESCU, CR. I, 312. Odă (În metru antic) [Titlu]. EMINESCU, O. I, 199. Inimi reci ca vîntul iernii, psalmodii pe-același metru. . . Știu că versurile mele în adîncul vostru tac. MACEDONSKI, O. I, 95. Faptul că Ovidius putuse aplica limbii getice. . . metrul latin. . . e o dovadă că această limbă era satisfăcător de maleabilă. PÂRVAN, G. 167. E singura poezie erotică din acea fază scrisă în metrul iambic. IBRĂILEANU, S. L. 158. Sprinteneala metrului popular. V. ROM. ianuarie 1954, 217. 3. (Muz.) Ritm în care toate duratele sînt identice, iar accentele de intensitate egală apar. la intervale de timp egale. Cf. TIM. POPOVICI, M. – Pl.: metri și (rar, n.) metre, metruri. – Și: (regional) métăr, méter (VICIU, GL., T. PAPAHAGI, M. 225), métîr (T. PAPAHAGI, M. 225) s.m. – Din fr. métre, lat. metrum. – Metăr, meter, metîr < magh. méter, germ. Meter.

MÉTĂR s. m. v. metru.

MÉTER s. m. v. metru.