12 definiții pentru mișea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȘEL, -EA, mișei, -ele, adj., s. m. și f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laș, fricos. 2. (Înv.) (Om) de condiție modestă, de rând. 3. (Înv. și reg.) (Om) sărac, nevoiaș; (om) vrednic de plâns. 4. (Înv. și reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; p. ext. (om) lipsit de energie. – Lat. misellus.

MIȘEL, -EA, mișei, -ele, adj., s. m. și f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laș, fricos. 2. (Înv.) (Om) de condiție modestă, de rând. 3. (Înv. și reg.) (Om) sărac, nevoiaș; (om) vrednic de plâns. 4. (Înv. și reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; p. ext. (om) lipsit de energie. – Lat. misellus.

MIȘEL, -EA, mișei, -ele, adj. (Adesea substantivat) (Om) de nimic, ticălos, nemernic, mizerabil. Noi cu toții am pătimit de pe urma mișelului de Tomșa. SADOVEANU, O. VII 157. Să-i împărți în două cete: în smintiți și în mișei. EMINESCU, O. I 151. Bine, bine! împodobiți-vă, mișelelor, cu mătăsuri și scule. CONTEMPORANUL, IV 502. ♦ (Om) laș, fricos. Că de groaza lui dușmanii au dosit-o ca mișeii. MACEDONSKI, O. I 84. Cel ce fuge dinaintea dușmanului este mișel... și mișeii nu sînt de sîngele nostru. Duceți-vă de muriți mai bine slobozi, decît să trăiți în robie și ocară. RUSSO, O. 34. 2. (Învechit și arhaizant) (Om) din popor, de jos, de rînd. E ceasul pentru cei mișei... Să li se deie partea! BENIUC, V. 82. Înaintea bătăliei... chemase în sfat de-a valma «neamurile» cu mișeii. Au stat mojicii la un loc cu boierii. SADOVEANU, O. I 4. ♦ Om sărac, în stare de mizerie; neputincios, nevolnic. Erau o samă din mișeii tîrgului, unii calici de-o mînă ori de-un picior, alții chiori și orbi. SADOVEANU, Z. C. 82. Mișeii nu pot să ridice măcar un poloboc plin, lucrul cel mai lesne. ALECSANDRI, T. I 442. Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277. ♦ (Om) vrednic de plîns, nenorocit, necăjit. La Dropii aș vrea să trag brazdă, unde m-am chinuit ca un rob mișel într-o toamnă. SADOVEANU, M. C. 108.

MIȘEL ~ea (~ei, ~ele) și substantival 1) Care comite fapte reprobabile; cu comportare josnică; canalie. 2) înv. Care are o condiție socială modestă; de rând. 3) înv. Care nu dispune de mijloace de existență; sărac; sărman; mizer; nevoiaș. /<lat. misellus

mișél, mișeá adj., pl. eĭ, ele (lat. mĭsĕllus, răŭ, păcătos, slab, [mlat.] lepros, dim. d. mĭser, mizer; vit. misello, pv vfr. mesel, lepros; cat. mesell, bolnav; vsp. mesillo. V. meser, meserie). Vechĭ. Sărman, sărac. Lepros, gubav. Mișel de, vaĭ de: mișel de el! Azĭ. Ticălos, mizerabil. Laș, fricos. – Fem. vechĭ și mișală, pl. tot -ele. Azĭ (rar) mișea, fam. mișarcă și mișaŭcă, pl. -e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mișel adj. m., s. m., pl. mișei; adj. f., s. f. (rar) mișea, pl. mișele

mișel adj. m., s. m., pl. mișei; adj. f., s. f. mișea, pl. mișele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIȘEL adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.

MIȘEL adj., s. v. calic, fricos, incapabil, infirm, invalid, laș, lepros, necapabil, necăjit, neputincios, nevoiaș, prăpădit, sărac, sărman, schilod, slăbănog.

MIȘEL s. v. cerșetor, milog.

MIȘEL adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (O faptă ~.)

mișel adj., s. v. CALIC. FRICOS. INCAPABIL. INFIRM. INVALID. LAȘ. LEPROS. NECAPABIL. NECĂJIT. NEPUTINCIOS. NEVOIAȘ. PRĂPĂDIT. SĂRAC. SĂRMAN. SCHILOD. SLĂBĂNOG.

mișel s. v. CERȘETOR. MILOG.

Intrare: mișea
substantiv feminin (F153)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișea
  • mișeaua
plural
  • mișele
  • mișelele
genitiv-dativ singular
  • mișele
  • mișelei
plural
  • mișele
  • mișelelor
vocativ singular
  • mișea
plural
  • mișelelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mișel, mișeisubstantiv masculin
mișea, mișelesubstantiv feminin
mișel, mișeaadjectiv

  • 1. (Om) de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noi cu toții am pătimit de pe urma mișelului de Tomșa. SADOVEANU, O. VII 157. DLRLC
    • format_quote Să-i împărți în două cete: în smintiți și în mișei. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
    • format_quote Bine, bine! împodobiți-vă, mișelelor, cu mătăsuri și scule. CONTEMPORANUL, IV 502. DLRLC
    • format_quote Că de groaza lui dușmanii au dosit-o ca mișeii. MACEDONSKI, O. I 84. DLRLC
    • format_quote Cel ce fuge dinaintea dușmanului este mișel... și mișeii nu sînt de sîngele nostru... Duceți-vă de muriți mai bine slobozi, decît să trăiți în robie și ocară. RUSSO, O. 34. DLRLC
  • 2. învechit (Om) de condiție modestă, de rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E ceasul pentru cei mișei... Să li se deie partea! BENIUC, V. 82. DLRLC
    • format_quote Înaintea bătăliei... chemase în sfat de-a valma «neamurile» cu mișeii. Au stat mojicii la un loc cu boierii. SADOVEANU, O. I 4. DLRLC
    • format_quote Erau o samă din mișeii tîrgului, unii calici de-o mînă ori de-un picior, alții chiori și orbi. SADOVEANU, Z. C. 82. DLRLC
    • format_quote Mișeii nu pot să ridice măcar un poloboc plin, lucrul cel mai lesne. ALECSANDRI, T. I 442. DLRLC
    • format_quote Avui parte d-un mișel, Pică țundra de pe el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277. DLRLC
    • format_quote La Dropii aș vrea să trag brazdă, unde m-am chinuit ca un rob mișel într-o toamnă. SADOVEANU, M. C. 108. DLRLC
  • 4. învechit regional Bolnav, infirm, slab. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.