18 definiții pentru micșorare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICȘORÁRE, micșorări, s. f. Acțiunea de a (se) micșora și rezultatul ei; diminuare, descreștere; scădere, reducere, împuținare. – V. micșora.

MICȘORÁRE, micșorări, s. f. Acțiunea de a (se) micșora și rezultatul ei; diminuare, descreștere; scădere, reducere, împuținare. – V. micșora.

micșorare sf [At: PSALT. 209 / V: (îvp) ~șur~, ~șurire / Pl: ~rări / E: micșora] 1 Reducere a dimensiunii Si: diminuare, (rar) micire (1), scădere. 2 (Înv) Însușire de a fi mic (1). 3 Reducere a duratei Si: (rar) micire (2), scădere. 4 Reducere a cantității, a numărului, a plafonului Si: (rar) micire (2), scădere. 5 (Cu determinări ca „preț”, „tarif” etc.) Ieftinire. 6 (Înv; îs) ~a prețului monedei Devalorizare. 7 Scădere a intensității. 8 (Înv, îs) ~ sufletească Deprimare. 9 (Rar) Umilință. 10 (Înv) Diminuare a valorii, a prestigiului cuiva sau a ceva Si: înjosire, știrbire. 11 Situație umilă, modestă a cuiva. 12 (Rar) Exprimare a diminutivului.

MICȘORÁRE, micșorări, s. f. 1. Acțiunea de a (s e) micșora și rezultatul ei; reducere, scădere, restrîngere. Micșorarea unui spațiu. 2. (Învechit) Depresiune sufletească, descurajare, deznădejde; desperare. (În forma micșurare) Frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri i-au rădicat cu totul pofta mîncării. DRĂGHICI, R. 73. – Variantă: micșuráre s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

micșorare s. f., g.-d. art. micșorării; pl. micșorări

micșorare s. f., g.-d. art. micșorării; pl. micșorări

micșoráre s. f., g.-d. art. micșorării; pl. micșorări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MICȘORÁRE s. 1. v. descreștere. 2. diminuare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. scurtare. 4. v. reducere. 5. descreștere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 6. v. încetinire. 7. v. atenuare. 8. v. ieftinire. 9. reducere, scăzământ. (O ~ la impozite.)

MICȘORÁRE s. v. diminuare, scădere, smerenie, umilință.

MICȘORARE s. 1. descreștere, reducere, scădere. (~ a dimensiunii, a suprafeței unui corp.) 2. diminuare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. prescurtare, reducere, scurtare. (~ unui text.) 4. descreștere, diminuare, împuținare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 5. descreștere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 6. încetinire, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 7. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 8. ieftinire, reducere, scădere. (~ prețurilor.) 9. reducere, scăzămînt. (O ~ la impozite.)

micșorare s. v. DIMINUARE. SCĂDERE. SMERENIE. UMILINȚĂ.

Micșorare ≠ creștere, mărire, sporire

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

micșorare, diminuarea unui interval* cu un semiton* cromatic. M. apare de obicei ca efect al cromatizării*. Cvinta* micșorată este singurul interval micșorat natural care poate exista și în modurile diatonice*. V. triton.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MICȘORARE s. f. Acțiunea de a (s e) m i c ș o r a și rezultatul ei; (rar) micire. Reducere, diminuare a dimensiunii. Cf. m i c ș o r a (I). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D.,BARCIANU, V., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. ♦ (Învechit) însușirea de a fi mic (I) Au năvălit mulțime multă la mănăstire și nu mai încăpea pentru strîmtoarea și micșorarea locului. MINEIUL (1 776), 181r2/13. Acest feli zidiri care nu să pun la samă din pricina micșurării lor. AMFILOHIE, f. 300v/10. Și alte multe ce avea. . . le-am văzut întru acest sătucean, pe care harta nici că îl are, pentru micșorarea lui. GOLESCU, Î. 129, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. II. Reducere a duratei; scădere. Cf. m i c ș o r a (II). Cf. DDRF. III. Reducere, scădere a cantității, a numărului, a plafonului. Cf. m i c ș o r a (III). Scădearea (micșurarea HD) dzilelor meale spure mie. PSALT. 209. De-are vria, de n-are vria, giudețul iaste datoriu să micșureadze certaria celui mic. . . ce să dzice micșuraria certării. PRAV. 261. Să aibă . . . deplin numărul de breslași fără micșurare (a. 1814). URICARIUL, IV, 186/5. Micșorarea consumurilor specifice, micșorarea pierderilor de fabricație. LEG. EC. PL. 205, cf. 425. ♦ (Cu determinări ca „preț”, „tarif” etc.) Ieftinire. Micșorarea tarifelor la mărfuri. ♦ (Învechit) Micșorarea prețului monedei = devalorizare. Cheltuiala vieții. . . după scumpetea de acum și micșurarea prețului monedei (a. 1 815). URICARIUL, IV, 118/16. IV. Diminuare, atenuare, slăbire, scădere a intensității. Cf. m i c ș o r a (IV). Micșorarea luminii. V. (Învechit, în sintagma) Micșorarea sufletului = deprimare, descurajare, deznădejde. Și grăi Moisi. . . fiilor lu Israil și nu ascultară pre Moisi de micșorarea sufletului (d i n p r i c i n a d e z n ă d e j d i i B 1938, 64) și de faptele ceale greale. BIBLIA (1688), 422/55. Frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri, i-au rădicat cu totul pofta mîncârii. DRĂGHICI, R. 73/5. I-au dat un oarecare curaj și. . . înălța mulțămiri cătră Dumnezău, câindu-să pentru micșurarea sufletului său. id. ib. 116/12.1. VI. (Rar) Smerenie, umilință. Cf. m i c ș o r a (V I). Miluiaște-mă, Doamne, vedzi smerenia (micșurarea H) mea. PSALT. 13, cf. 52, BARCIANU, V. 2. (Învechit) Diminuare a valorii, a prestigiului (cuiva sau a ceva); știrbire; înjosire. Cf. m i c ș o r a (V 2). Cum va suferi micșurarea sîngur-născutului său fiiu cerescul împărat? DOSOFTEI, V. S. noiembrie 147r/10. La oamenii mari, cu greu să poate răbda acelea ce aduc micșurare și uitare cinstii numelui lor. N. COSTIN, L. 330. Legiuim paza acestui privilegiu nesmintit, fără cît de puțină micșurare (a. 1814). URICARIUL, I. 36. ♦ Situație umilă, modestă (a cuiva). Măcar că eu am fost mai mic și mai netrebnic decît toți. . ., Dumnezeu n-au căutat la micșorarea și netrebnicia mea. ANTIM, P. 4. VII. (Rar) Exprimare a diminutivului. Sufixul latinesc „uceus” . . . se întrebuințează. . . spre micșurare. CONV. LIT. XI, 218. – Pl.: micșorări. - Și: (învechit și popular) micșuráre, (învechit) micșuríre (PRAV. 340) s. f. – V. micșora.

Intrare: micșorare
micșorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșorare
  • micșorarea
plural
  • micșorări
  • micșorările
genitiv-dativ singular
  • micșorări
  • micșorării
plural
  • micșorări
  • micșorărilor
vocativ singular
plural
micșurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșurare
  • micșurarea
plural
  • micșurări
  • micșurările
genitiv-dativ singular
  • micșurări
  • micșurării
plural
  • micșurări
  • micșurărilor
vocativ singular
plural
micșurire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

micșorare, micșorărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi micșora DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.