14 definiții pentru micuțel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICUȚEL, -EA, micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț.Micuț + suf. -el.

MICUȚEL, -EA, micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț.Micuț + suf. -el.

micuțel, ~ea [At: LM / Pl: ~ei, ~e / E: micuț + -el] 1-36 a (Pop; șhp) Micșor (1-36). 37 smf (Îlav) De ~ea De micuț (37).

MICUȚEL, -EA, micuței, -ele, adj. (Regional) Diminutiv al lui mic2. Am un neică micuței, Dă-mă, mamă, după el. HODOȘ, P. P. 74. Dar lelița micuțea, Rupe gardul pe colea. id. ib. 169. Omul micuțel Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 1.

MICUTEL adj. (Ban.) Mititel. Mikutel. Parvulus. AC, 353. Exiguus. Mikutel. Aprocska. LEX. MARS., 203. Parvulus. Mikutel. Aprocska. LEX. MARS., 233. Etimologie: cf. micuțel.

mititél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. mic, de unde s’a făcut micuțel, apoĭ, supt infl. altor cuvinte, micutel [Hațeg], apoĭ mitutel [Cor. și azĭ în Tel.], apoĭ mititel; în Maram. și pititel). Fam. Foarte mic: un copil (orĭ un om) mititel, o căruță mititică. S. m. Copil, copilaș: are doĭ mititeĭ. Fig. Iron. Dracu, diavolu, michiduță: mititelu l-a’ndemnat să vie. Cîrnăcĭor fără peliță compus numaĭ din carne tocată căreĭa i s’a dat forma de cîrnaț. Exclamativ: mititelu! mititica! săracu, drăguțu (epitet adresat unuĭ copil cînd s’a lovit și vreĭ să-l mîngîĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

micuțel (pop.) adj. m., pl. micuței; f. micuțea, pl. micuțele

micuțel (pop.) adj. m., pl. micuței; f. micuțea, pl. micuțele

micuțel adj. m., pl. micuței; f. sg. micuțea, pl. micuțele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MICUȚEL adj. v. micuț, mititel.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MICUȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj. (Popular) Diminutiv al lui m i c u ț. I. (Indică dimensiunea) 1. Cf. m i c u ț (I 1). Cf. LM, DDRF, GRECESCU, FL. 234. Îți aduceam colăcei, Nu prea mari, cam micuței. MARIAN, NU. 768. Scoale micuței amnar. RETEGANUL, TR. 21. Dă-m sabia ascuțită, Sulița mia otrăvită, Buzduganul micuței. ALEXICI, L. P. 101. 2. Cf. m i c u ț (I 3). Omul micuței Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 1. II. (Despre ființe) Cf. m i c u ț (II). Martine, Martine! Am vădzut eu bine Că mă lași pe mine Cu pui micuței Și prea prostănei. MARIAN, Î. 123, cf. 127. ◊ (Substantivat, în e x p r.) De micuțel = de micuț, v. m i c u ț (II). Fost-o-n ficor și o fată . . . S-or iubit de mnicuței. ALEXICI, L. P. 173. – Pl.: micuței, -ele. – Și: (cu schimbare de suf.) micuțícă adj. – Micuț + suf. -el, -ea. - Micuțică: cu schimbare de suf.

Intrare: micuțel
micuțel adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micuțel
  • micuțelul
  • micuțelu‑
  • micuțea
  • micuțeaua
plural
  • micuței
  • micuțeii
  • micuțele
  • micuțelele
genitiv-dativ singular
  • micuțel
  • micuțelului
  • micuțele
  • micuțelei
plural
  • micuței
  • micuțeilor
  • micuțele
  • micuțelelor
vocativ singular
plural
micotel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

micuțel, micuțeaadjectiv

  • 1. popular Diminutiv al lui micuț. DEX '09 DEX '98
    sinonime: mititel
  • diferențiere Diminutiv al lui mic. DLRLC
    sinonime: micuț
    • format_quote Am un neică micuțel, Dă-mă, mamă, după el. HODOȘ, P. P. 74. DLRLC
    • format_quote Dar lelița micuțea, Rupe gardul pe colea. HODOȘ, P. P. 169. DLRLC
    • format_quote Omul micuțel Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 1. DLRLC
etimologie:
  • Micuț + sufix -el. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.