6 definiții pentru mieru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mieru, ~ă a [At: POLIZU / V: mier / Pl: ~ri, ~re / E: ml merus] (Reg) Mieriu1 (1).
mier, ~ă a vz mieru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIERU adj. v. albăstriu, albăstrui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mieru adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIÉRU, -Ă adj. (Regional) Mieriu1. Cf. POLIZU, ȘĂINEANU, D. U., DR. V, 407, MÎNDRESCU, L. P. 243, com. din FRATA-TURDA, PODARIU, FL. 91, CV 1950, nr. 4, 41, ALR I 32, 1233, 1489, ALR II 3 402/228, 235, 260, 3 403/141, 235, 250, 284, ALR SN III h 659. - Pl.: mieri, -e. – Și: mier, -ă (ALR I 1233/277, ALR II 3 402/228) adj. – Lat. merus.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIER, -Ă adj. v. mieru.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mieru
mieru adjectiv
| adjectiv (A96) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)