migrator, ~oare [At: F (1872), 293 / V: (asr) ~iu, (rar) ~răt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr migrateur, it migratorio] 1 a (D. unele triburi sau popoare) Care migrează (1). 2 a De migrație (1). 3 a Cu caracter de migrație (1). 4 a (D. d. păsări și pești) Care migrează (2). 5 smp Popoare migratoare (1) care s-au așezat în Europa în sec. IV-VII.

MIGRATOR, -OARE, migratori, -oare, adj. (Livresc, mai ales despre păsări) Care migrează. Două rînduri de valuri, ca triunghiul pe care îl scriu toamna pe cer păsările migratoare. BOGZA, C. O. 406. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare Ce primăvara-n fiecare an Veniți cu vești... Ca niște albe plicuri zburătoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73. – Variantă: migrător, -oare (MARIAN, O. II 296) adj.

MIGRATOR, -OARE adj. Care migrează, călător; migratoriu. [Cf. lat. migrator, fr. migrateur].

MIGRATOR, -OARE adj. care migrează (1). (< fr. migrateur, lat. migrator)

MIGRATOR ~oare (~ori, ~oare) Care migrează; călător. Păsări ~oare. /<fr. migrateur

migratoriu, ~ie smp, a vz migrator

migrător, ~oare smp, a vz migrator

MIGRĂTOR, -OARE adj. v. migrator.

migrator (desp. mi-gra-) adj. m., pl. migratori; f. sg. și pl. migratoare

migrator (mi-gra-) adj. m., pl. migratori; f. sg. și pl. migratoare

migrator adj. m. (sil. -gra-), pl. migratori; f. sg. și pl. migratoare

MIGRATOR adj. călător, (reg.) mutător. (Păsări ~oare.)

MIGRATOR adj. călător, (reg.) mutător. (Păsări ~.)

Migrator ≠ sedentar

MIGRATOR, -OÁRE adj. 1. (Despre unele triburi sau popoare) Care migrează (I). Cf. F (1 872), 293, ALEXI, W., PU;CARIU, L. R. I, 163. Răscoalele repetate ale sclavilor și atacurile neîncetate ale popoarelor migratoare. CONTEMP. 1 953, nr. 358, 2/3. De migrație (1), cu caracter de migrație. Avem de-a face cu o mare mișcare migratorie. . . care a minat pe geții noștri pînă la Oder și Vistula de Jos. PÂRVAN, G. 281. 2. (Despre animale, mai ales despre păsări și pești) Care migrează (2). Cf. LM. E o pasere migratoare, fiindcă iarna pleacă de la noi în țările cele calde. MARIAN, O. II, 296. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare, Ce primăvara-n fiecare an Veniți cu vești de peste-ocean Ca niște albe pilcuri zburătoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II, 73. Viața tot atît de imensă și de necunoscută a miriadelor de paseri migratoare . . . este evocată de d. Sadoveanu cu un sentiment adînc și înfiorat. IBRĂILEANU, S. L. 109. Păsările migratoare Se rentorc din tropice. TOPÎRCEANU, M. 39. O rîndunică migratoare spre alte zări. TEODOREANU, M. II, 82. Triunghiul pe care îl scriu toamna, pe cer, păsările migratoare. BOGZA, C. O. 406. O pasăre migratoare care ne părăsește abia în noiembrie. LiNȚIA, P. II, 145. Privirea ciocîrlanului. . . contemplă plecarea suratelor sale migratoare. V. ROM. octombrie 1954, 209. – Pl.: migratori, -oare. – Și: (astăzi rar) migratóriu, -ie (pronunțat, f. -ri-e), (rar) migrătór, -oáre adj. – Din fr. migrateur. – Migratorin < it. migratorio.

MIGRATÓRIU, -IE adj. v. migrator.

MIGRĂTÓR, -OARE adj. v. migrator.