migălos, ~oasă [At: LB / V: ~ăios / Pl: ~oși, ~oase / E: migală + -os] 1-2 a, av (D. acțiuni, realizări ale oamenilor) (Care cere, care se face) cu migală, meticulozitate. 3 a (D. oameni) Care lucrează cu multă migală Si: (reg) migoroșelnic.

MIGĂLOS, -OASĂ, migăloși, -oase, adj. 1. (Despre persoane) Care lucrează cu migală, minuțios, meticulos. Vînătoria n-a avut alți interpreți plastici decît pe migăloșii miniaturiști. ODOBESCU, S. III 131. 2. (Despre acțiuni sau despre rezultatul lor concret) Care cere o muncă stăruitoare și minuțioasă, făcut cu migală. Niculaie nu-și părăsi îndeletnicirea sa migăloasă și plină de răspundere. V. ROM. iulie 1953, 101. Trebuia să adun papucii din curte și să-i împerechez din nou – muncă așa de migăloasă și de plictisitoare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 256. O poartă grea de stejar, lucrată toată-n sculpturi migăloase. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ (Adverbial) Toate întrebările și frazele construite migălos îi pieriră brusc din memorie. BART, E. 215.

MIGĂLOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre persoane) Care lucrează cu migală. 2) (despre obiecte) Care se produce cu migală; realizat cu migală. /migală + suf. ~os

migălos a. 1. care se ocupă cu mărunțișuri; 2. se zice de lucruri mărunte dar cari cer timp și stăruință: alesul de orz e migălos.

migălós, -oásă adj. (d. migală). Plin de migală, meticulos: muncă, afacere migăloasă. Care se ocupă de lucrurĭ micĭ: om migălos. – În est migăĭos.

migăios, ~oasă a vz migălos

migălos adj. m., pl. migăloși; f. migăloasă, pl. migăloase

migălos adj. m., pl. migăloși; f. migăloasă, pl. migăloase

migălos adj. m., pl. migăloși; f. sg. migăloasă, pl. migăloase

MIGĂLOS adj. v. amănunțit.

MIGĂLOS adj. amănunțit, atent, meticulos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.)

Migălos ≠ pripit

MIGĂlOS, -OÁSĂ adj. v. migălos.

MIGĂLOS, -OÁSĂ adj. 1. (Despre acțiuni, realizări ale oamenilor) Care cere migală, care se face, se realizează cu migală; (rar, despre manifestări ale oamenilor) care dovedește migală, meticulozitate, pedanterie. Lucru migălos, lucrare migăloasă. COSTINESCU. O poartă grea de stejar, lucrată toată în sculpturi migăloase. VLAHUȚĂ, R. P. 81, cf. 73. Observații psihologice de un adevăr rar și de o migăioasâ amărunțime. XENOPOL, ap. TDRG. S-au îndreptat către analiza migăloasă ca spre singura metodă cu adevărat științifică. PETICĂ, O. 452. Îngrijirea migăloasă. ATILA, P. 46. Muncă așa de migăloasă și de plictisitoare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 256. Nicolaie nu-și părăsi îndeletnicirea sa migăloasă și plină de răspundere. V. ROM. iulie 1953, 101, cf. NOVACOVICIU, C. B. I, 13, com. din DRĂGUȘENI-TÎRGU NEAMȚ. ◊ Fig. Atmosfera morală a instrucțiunei nu este vițiată de idei migăloase sau perverse. ODOBESCU, S. III, 327. ◊ (Adverbial) Toate întrebările și frazele construite migălos îi pieirâ brusc din memorie. BART, E. 215. 2. (Despre oameni) Care lucrează cu (multă) migală; (regional) migoroșelnic. Cf. LB, PONTBRIANT, D., LM, BARCIANU. În timp de mai mulți secoli, vînătoria n-a avut alți interpreți plastici decît pe migăloșii miniaturiști. ODOBESCU, S. III, 131. Șlefuitorul migălos și atent. V. ROM. ianuarie 1 954, 169, cf. ALR SN III h 777, A VI 2. - Pl.: migăloși, -oase, – Și: migăiós, -oásă adj. LB, PONTBRIANT, D., ALR SN III h 777. – Migală + suf. -os.