mihei sn [At: CABA, SĂL. / V: mehei, ~e, ~eu / Pl: ~uri / E: mg mühely] 1 (Trs; Olt) Atelier meșteșugăresc. 2 (Prc; Trs) Masă de lucru a tâmplarului. 3 (Prc; Trs) Strung. 4 (Trs) Cuțit cu care se îndepărtează rămășițele de carne de pe pielea de tăbăcit. 5 (Trs) Parte dintr-o fierărie care cuprinde vatra și foalele.

mehei sn vz mihei

miheie sf vz mihei

miheu sn vz mihei

MIHEI s. v. atelier.

mihei s. v. ATELIER.

mihei, miheiuri, s.n. (reg.) atelier; masa tâmplarului; strung.

mihei, s.n. – v. mehei („banc de lucru”).

mehei, (mihei), s.n. – (reg.) Masă, banc de lucru (pentru tâmplar). – Din magh. mühely „atelier” (Farcaș, 229; MDA).

MIHÉI s. n. 1. (Transilv. și prin Olt.) Atelier meșteșugăresc. Cf. CABA, SĂL., ALR I 1840/118, 136, 231, 305, 315, 333, 335, 578, ALR II 5 764/64, 105, 235, ALRM SN I h 357, CV 1 949, nr. 3, 34, GL. V. J., LEXIC REG. 24, MAT. DIALECT. I, 261. 2. P. r e s t r. (Transilv.) Nume dat la diverse obiecte care se găsesc, în mod obișnuit, într-un atelier: a) masa de lucru a tîmplarului. Cf. ALR II 6685/105. Dacă aș avea un mihei (tejghea) aș mai lucra și eu din cînd în cînd. Com. din LUPȘA-ABRUD, cf. ALRM SN I h 368, MAT. DIALECT. I,79, 181; b) strung (Boiu Mare-Baia Mare). ALRM SN I h 382/272; c) un fel de cuțit cu care se îndepărtează rămășițele de carne de pe pielea care urmează a fi tăbăcită (Toplița). ALR II 6 610/228; d) parte dintr-o fierărie care cuprinde vatra și foalele. Com. din POIANA-VAȘCĂU. – Pl.: miheiuri (LEXIC REG. 24) și miheie (com. din LUPȘA-ABRUD). – Și: mihéie (ALR II 5 764/64) s. f.; míheu (ALR I 1840/578), mehéi (ALRM SN I h 368) s. n. – Din magh. mühely.

MEHÉI s. n. v. mihei.

MIHÉIE s. f. v. mihei.

MIHEU s. n. v. mihei.