17 definiții pentru minciunea / minciunică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINCIUNEA, -ICĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.

MINCIUNEA, -ICĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.

minciunea sf [At: ȘEZ. I, 281 / Pl: ~de / E: minciunică css] 1-2 (Mpl; șhp) Minciunică (1-2). 3 (Mpl) Prăjitură făcută dintr-o fâșie îngustă de aluat prăjită în grăsime și pudrată cu zahăr. Si: minciună (18), minciunică (3), (rar) minciuniță (3) Vz uscățele.

MINCIUNEA, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).

MINCIUNEA ~ele f. (diminutiv de la minciună) 1) Minciună nevinovată. 2) Produs de cofetărie preparat din felii de aluat nedospit și prăjit în multă grăsime; uscățică. /minciună + suf. ~ea

mincĭuneá și -nícă f., pl. ele (dim. d. mincĭună). Est. Un fel de prăjitură de casă numită în vest uscățea.

minciuni sf [At: ȘEZ. I, 281 / Pl: (rar) ~ici / E: minciună + -ică] 1-2 (Șhp) Minciună (1) (mică) Si: minciunea (1-2), (reg) minciuniță (1-2). 3 (Mpl) Minciunea (3).

MINCIUNICĂ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

minciunea/minciuni s. f., art. minciuneaua/minciunica, g.-d. art. minciunelei; pl. minciunele, art. minciunelele

minciunea/minciuni s. f., art. minciuneaua/minciunica, g.-d. art. minciunelei; pl. minciunele

!minciuni s. f., g.-d. art. minciunelei; pl. minciunele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MINCIUNEA s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)

MINCIUNEA s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

MINCIUNI s. minciună, minciunea, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~ caldă.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MINCIUNÍCĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m i n c i u n ă. 1. Cf. minciună (I 1). Iac-așa-i povestea mea: frumușică mititea, minciunică minciunea. ȘEZ. I, 281. Găinușă, Ciușă, Cu minciunele în gușă (Cuțitul). PAMFILE, C. 22. 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură uscată făcută dintr-o fîșie îngustă de aluat prăjită în grăsime; minciună (II 1), (regional) mincinuță. V. u s c ă ț e l e. – Pl.: minciunele. – Și: (cu schimbare de suf.) minciuneá s. f. – Minciună + suf. -ică.Minciunea: cu schimbare de suf.

Intrare: minciunea / minciunică
minciunea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciunea
  • minciuneaua
plural
  • minciunele
  • minciunelele
genitiv-dativ singular
  • minciunele
  • minciunelei
plural
  • minciunele
  • minciunelelor
vocativ singular
plural
minciunică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciuni
  • minciunica
plural
  • minciunele
  • minciunelele
genitiv-dativ singular
  • minciunele
  • minciunelei
plural
  • minciunele
  • minciunelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minciunea, minciunele / minciuni, minciunelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Minciună + sufix -ea, -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.