minuscul, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / A și: ~cul / Pl: ~i, ~e / E: fr minuscule] 1-3 sm, a, av (Obiect) (care este) de dimensiuni extrem de reduse. 4 a Microscopic. 5-6 sf, a (Mpl, îoc majuscul) (Literă) care se folosește pentru a scrie cuvintele în interiorul unei fraze Si: de rând, mic. 7 a (Nob) Abia perceptibil cu auzul. 8 a (Nob) Neînsemnat.

MINUSCUL, -Ă adj. De dimensiuni reduse; (foarte) mic. // s.f. Literă mică. [Cf. fr. minuscule, lat. minusculus].

MINUSCUL, -Ă I. adj. de dimensiuni (foarte) mici. II. s. f. literă mică, de rând. (< fr. minuscule, lat. minusculus)

*minúscul, -ă adj. (lat. minusculus, d. minor, minus, maĭ mic). Foarte mic: un insect minuscul. Literă minusculă, 1. literă foarte mică, 2. literă mică, în opoz. cu majusculă. Adv. În mod minuscul: a scrie minuscul.

minusculă s. f., g.-d. art. minusculei; pl. minuscule

minusculă s. f., g.-d. art. minusculei; pl. minuscule

minusculă s. f., g.-d. art. minusculei; pl. minuscule

MINUSCULĂ s. (TIPOGR.) literă mică. (Scris cu ~e.)

MINUSCULĂ s. literă mică. (Scris cu ~e.)

minuscul, -ă adj., s.f. I adj. 1 (despre obiecte, corpuri, organisme, cantități etc.) infim, infinitezimal, microscopic, <fig.> impalpabil. Precipitarea reacției s-a produs cu o cantitate minusculă de reactiv. Boala i-a fost provocată de niște organisme minuscule. 2 miniatural. Orientalii sunt specialiști în sculpturile minuscule. Lumina becului atrage zeci de insecte minuscule. II s.f. (tipogr.) literă mică. În interiorul unei propoziții cuvintele sunt scrise cu minuscule.

Minusculă ≠ majusculă