10 definiții pentru mistuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTUÍRE, mistuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mistui și rezultatul ei; mistuială; digestie. [Pr.: -tu-i-] – V. mistui.

mistuire sf [At: PSALT. HUR. 60 r/6 / V: (înv) am~ / Pl: ~ri / E: mistui] 1 Digerare. 2 (Rar) Distrugere. 3 (Rar) Dispariție. 4 (Înv) Salvare.

MISTUÍRE, mistuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mistui și rezultatul ei; mistuială. [Pr.: -tu-i-] – V. mistui.

MISTUÍRE s. f. Acțiunea de a mistui; digerare. Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea ca de obicei să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. Vezi ierburile gata a sluji spre mistuire. CONACHI, P. 290.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mistuire s. f., g.-d. art. mistuirii; pl. mistuiri

mistuire s. f., g.-d. art. mistuirii; pl. mistuiri

mistuíre s. f., g.-d. art. mistuírii; pl. mistuíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MISTUIRE s. (FIZIOL.) digerare, digestie, (rar) mistuială. (~ alimentelor.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MISTUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) m i s t u i. 1. Digerare, digestie, (astăzi rar) mistuială. Cf. m i s t u i (1). Cf. LB, COSTINESCU, BIANU, D. S. Aparatul digestiv este însărcinat cu mistuirea sau digestiunea alimentelor. ENC. VET. 37. Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea, ca de obicei, să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. 2. (Rar) Distrugere, nimicire. Cf. m i s t u i. Aducerea untului de migdale amară . . . nu numai să oprește de acum înainte, ce se poruncește încă mistuirea de tot acei măsuri [= cantități] aduse înlăuntru. AR (1829), 1972/14. 3. (Rar) Dispariție. Cf. m i s t u i (4). Întrebările ce făcea lui Negrilă despre neașteptata mistuire a sclavei. ASACHI, S. L. II, 61. 4. (Învechit) Scăpare, salvare, mlntuire. Cf. m i s t u i (5). Că tăriia mea și amistuirea mea ești tu, Doamne. PSALT. HUR. 60r/6, cf. 11r/22, 24r/12, 39r/13, 121r/7, PSALT. 24. – Pl.: mistuiri. – Și: (învechit) amistuire s. f. – V. mistui.

Intrare: mistuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistuire
  • mistuirea
plural
  • mistuiri
  • mistuirile
genitiv-dativ singular
  • mistuiri
  • mistuirii
plural
  • mistuiri
  • mistuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mistuire, mistuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) mistui și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea ca de obicei să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. DLRLC
    • format_quote Vezi ierburile gata a sluji spre mistuire. CONACHI, P. 290. DLRLC
etimologie:
  • vezi mistui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.