MOBILITATE, mobilități, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat. ♦ Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a mișcărilor). ♦ Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma; variabilitate. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.

mobilitate sf [At: NEGULICI / Pl: (rar) ~tăți / E: fr mobilité, lat mobilitas, -atis] 1 Capacitate de a fi mobil¹ (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția Si: (înv) mișcăciune. 2 Proprietate de a putea fi mișcat, deplasat Si: (înv) mișcăciune. 3 (Fiz) Fluiditate. 4 Ușurință în mișcări. 5 Vioiciune. 6 Dezinvoltură. 7 Naturalețe a mișcărilor. 8 Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. 9 Instabilitate. 10 Schimbare. 11 Capacitate de a se schimba, de a se transforma.

MOBILITATE, mobilități, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat. ♦ Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a mișcărilor). ♦ Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.

MOBILITATE s. f. 1. Proprietatea unui corp, a unui organ sau a unui obiect de a se mișca sau de a putea fi mișcat (cu ușurință). Infanteria se conservă... prin naturala-i stabilitate, în comparație cu esențiala mobilitate a unei cavalerii. HASDEU, I. V. 156. 2. Fig. Nestatornicie; faptul de a fi nestabil. Mobilitatea caracterului. ♦ Calitatea figurii omenești de a-și schimba cu ușurință expresia.

MOBILITATE s.f. 1. Însușirea de a fi mobil. 2. Faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta. ♦ (Fig.) Nestatornicie; nestabilitate. ♦ Ușurința de a-și schimba expresia feței, a figurii. 3. Mobilitatea populației = schimbare a unor caracteristici ale populației (domiciliul, profesiunea, clasa socială) în decursul unei perioade ca urmare a influenței diferiților factori social-economici. [Cf. fr. mobilité, lat. mobilitas].

MOBILITATE s. f. 1. însușirea de a fi mobil. 2. faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta. ◊ capacitate a feței de a-și schimba expresia. ◊ (fig.) nestatornicie. 3. schimbare, transformare, variabilitate. (< fr. mobilité, lat. mobilitas)

MOBILITATE ~ăți f. Caracter mobil; motricitate. /<fr. mobilité, lat. mobilitas, ~atis

mobilitate f. 1. înlesnire de a se mișca: mobilitatea roatelor; 2. fig. ușurință de a se schimba: mobilitatea caracterului.

*mobilitáte f. (lat. mobilitas, -átis). Calitatea de a fi mobil, de a te putea mișca ușor: mobilitatea mercuruluĭ, mobilitatea cavaleriiĭ. Fig. Facilitatea de a-țĭ schimba expresiunea fețeĭ. Inconstanță, nestatornicie: mobilitatea caracteruluĭ.

mobilitate s. f., g.-d. art. mobilității; pl. mobilități

mobilitate s. f., g.-d. art. mobilității; pl. mobilități

mobilitate s. f., g.-d. art. mobilității; pl. mobilități

MOBILITATE s. 1. (înv.) mișcăciune. (Însușirea unui corp mobil sau ~.) 2. v. instabilitate. 3. mobilitate funcțională v. labilitate.

MOBILITATE s. 1. (înv.) mișcăciune. (Însușirea unui corp mobil sau ~.) 2. instabilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 3. (FIZIOL.) mobilitate funcțională = labilitate.

Mobilitate ≠ imobilitate, stabilitate

MOBILITATE s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil¹ (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat; (învechit) mișcăciune. Cf. NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Infanteria se conservă. . . prin naturala-i stabilitate, în comparațiune cu esențiala mobilitate a unei cavalerie. HASDEU, I. V. 156. ◊ Mobilitatea ionilor = viteza medie de migrare a ionilor în soluție sub acțiunea unei scăderi de potențial. Această călătorie a ionilor dintr-un sens în celălalt, în timpul electrolizei, se numește mobilitatea ionilor. MACAROVICI, CH. 102. Mobilitățile ionilor din aer. CIȘMAN, FIZ. II, 315. ♦ (Fiz.) Fluiditate. Coeziunea [lichidelor] . . . este mică, din care cauză au fluiditate sau mobilitate. MACAROVICI, CH. 18. ♦ Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a mișcărilor). Se cuvine. . . relevat rolul ansamblului coral care a cîștigat în mobilitate scenică și expresivitate. CONTEMP. 1 950, nr. 178, 6/3. ♦ Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. Schimbînd . . . figura, cu o mobilitate de actriță, se grăbi să repare impresia rea ce-o făcuse amîndurora. VLAHUȚĂ, D. 63. Ceea ce reținea atenția era fața lui de o extremă mobilitate, exprimînd cu repeziciune o gamă de stări contradictorii. T. POPOVICI, S. 173. ♦ Instabilitate, nestatornicie. Mobilitatea noastră parlamentară din acea epocă nu îngăduie nici unui guvern o durată suficientă. MAIORESCU, D. I, 19. 2. Schimbare, transformare; capacitatea de a se schimba, de a se transforma; variabilitate. Cf. NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT. D., COSTINESCU. Complexitatea și mobilitatea sînt două fenomene care se condiționează reciproc. RALEA, S. T. II, 128. – Pl.: (rar) mobilități. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.