molete³ s [At: BARONZI, L. 149 / Pl: nct / E: rrm molete] (Arg) Vin.

molete¹ sm [At: LM / V: (reg) ~tă sf / Pl: ~eți / E: bg молец] 1 (Pop) Larvă a gândacului morar (Tenebrio molitor), de forma unui vierme cu corp rotund, solzos, acoperit cu chitină tare, gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu stătută Si: sfoiag, (reg) surdomaș, vierme-de-făină. 2 (Pop; mpl) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. 3 (Ent; reg) Câinele-babei (Oniscus asellus). 4 (Ent; reg) Băligar (Geotrupes stercorarius). 5 (Ent; Ban, Olt) Molie (1) {Tinea).

1) moléte m. (bg. moléc [sîrb. móljac], de unde rom. molețĭ, apoĭ un sing. analogic. Cp. și cu ung. moly-et, mîncătură de moliĭ, moly-ette, mîncat de moliĭ. V. molie). Vest. Pl. Larve de surdumașĭ, sfaĭogĭ, vermișorĭ care se fac în fructele uscate ș. a. Arg. Molie (V. cîrcîĭac). Diareĭe la copiĭ.

2) moléte m. (d. moale). Munt. Moĭnă, vîrlan.

!molete (larvă; boală de copii; pește; arbore) (pop.) s. m., pl. moleți

molete²/molet (larvă, boală de copii) (pop.) s. m., (larve) pl. moleți

molete/molet (larvă, insectă, boală de copii) s. m., pl. moleți

molet v. molete²

MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~le este larva morarului.) *2. (MED.) (Olt.) surdomaș. (~le este o boală de copii.)

MOLETE s. v. brad, grindel, molan, molid, molie, pin, vin.

molete s. v. BRAD. GRINDEL. MOLAN. MOLID. MOLIE. PIN. VIN.

MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~ este larva morarului.) 2.* (MED.) (Olt.) surdomaș. (~ este o boală de copii.)

molete s. invar. v. molan

MOLÉTE¹ s. m. 1. (Popular) Larva gîndacului numit morar ( Tenebrio molilor), de forma unui vierme cu corpul rotund și solzos acoperit cu chitină tare, de culoare gălbuie său cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grîu stătută; vierme-de-făină, sfoiag, (regional) surdomaș. Moleții strică grînele. LM. Păsărarii. . . întrebuințează acești „viermi-de-făină” sau „moleți” ca nutreț pentru paserile lor. MARIAN, INS. 72, cf. 67. Baba, chemată să descînte, . . prinde 3 viermușori galbeni-lunguieți, ce se numesc moleți. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 97, cf. CANDREA, F. 227, 317, H I 7, V 103, VI 35, IX 473, XVIII 42, PĂSCULESCU, L.P.120, 360,MAT. . FOLK. 645, CIAUȘANU, GL., ALR I 1 399/805. 2. (Popular; mai ales la pl.; și în sintagma de moleți) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. De moleți suferă copiii mititei. GRIGORIU-RIGO, M. P. I,109. Dacă un copil mititel are nasul uscat. . . și are mereu vărsături, suferă de „moleți”. CANDREA, F. 227. Moletele. . . se năstimește în copii din deochiturile strigoilor și moroilor. MARIAN, ap. CADE. Cînd copilul are de moleți, are nasul uscat. ȘEZ. IV, 27. Descîntec de moleti. MAT. FOLK. 645. Să-i descîntăm de molet. ALR I 1 399/805. 3. (Entom.; regional) Cîinele-babei (Oniscus asellus) (Sălcioara-București). ALR SN II h 537/928.4. (Entom.; regional) Băligar (Geotrupes stercorarius) (Balș). ALR SN III h 750/876. 5. (Entom.; Ban., Olt.) Molie (1) (Tinea). Cf. ALR I 1 764/5, 12, 798, 805, 810, 874, ALR II 6 538/848. – Pl.: moleti. - Și: (regional) molétă s. f. ALR I 1 764/840. – Din bg. молец.