momiță² sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Nob) Momeală (1). 2 (Îe) A umbla cu chichițe și -țe A înșela.

momiță¹ sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~țe / E: bg момица] 1 (Pop) Ganglion. 2 (Spc; mpl) Glandă sau ganglion de la gâtul sau de la pieptul anumitor animale, din care se prepară anumite feluri de mâncare. 3 (Reg; lpl) Măruntaie (1) de vită. 4 (Reg; lpl) Icre. 5 (Reg) Bubă. 6 (Reg) Eczemă. 7 (Pfm) Testicule.

MOMIȚĂ², momițe, s. f. (Mai ales la pl.) Glande de la pieptul sau de la gîtul vitelor, din care se prepară anumite feluri de mîncare. Venea lumea din mahala... pentru fleici și momițe. PAS, Z. I 171.

2) momíță f., pl. e (bg. momici). Munt. Glandă (mură) din josu gîtuluĭ la mel saŭ la vițel, care pentru uniĭ e o mîncare delicată.

momiță (ganglion; produs de măcelărie; maimuță) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. momiței; pl. momițe

momiță (ganglion, produs de măcelărie) (pop.) s. f., g.-d. art. momiței; pl. momițe

momiță (anat.) s. f., g.-d. art. momiței; pl. momițe

momiță (momițe), s. f. – Ganglioni de animale din care se pregătesc mîncăruri. Bg. momici (Candrea; Conev 90). Der. din sb. micina „tumoare” (Cihac, II, 202) nu pare posibilă.

MOMIȚĂ, momițe, s.f. (În special la pl.) Glande situate în zona pieptului și a gâtului la animale tinere; în gastronomie, momițele de vițel și cele de miel sunt utilizate pentru realizarea de preparate rafinate.

MOMIȚĂ s. v. ganglion.

momiță s. v. GANGLION.

MOMIȚE s. pl. (ANAT.) (pop.) mure (pl.). (~ la grătar.)

momițe s. pl. (ANAT.) (pop.) mure (pl.) (~ la grătar.)

MOMÍȚĂ¹ s. f. 1. (Popular) Ganglion. Cf. BIANU, D. S. ♦ S p e c. (Mai ales la pl.) Ganglion, glandă de la pieptul sau de la gîtul anumitor animale, din care se prepară unele feluri de mîncare. Momiță de miel. POLIZU, cf. COSTINESCU. Chefuri cu fleici, cu frigărui de momițe și cu tarafuri de lăutari. I. BOTEZ, B. I, 16. Momițele sînt ghindurile din jurul gîtului de la vite (ganglioni) amestecate cu alte măruntaie. VOICULESCU, L. 221, cf. ENC. AGR. Venea lumea din mahala și de mai departe pentru fleici și momițe și ficat. PAS, Z. I, 171. Ițele momițele, treanca fedeleșile (Punga cu bani). PĂSCULESCU, P. 96, cf. 83. ♦ (Regional, la pl.) Măruntaie (I 1) de vită. Cf. CHiRiȚESCU, GR. 252. ♦ (Regional, la pl.) Icre (Deda-Reghin). MAT. DIALECT, I, 182. Cînd am spintecat mreana am văzut că-i plină de momițe. ib. 2. (Regional) Bubă, eczemă. Com. din ORAVIȚA. – Pl.: momițe. – Din bg. момица.

MOMÍȚĂ² s. f. (Neobișnuit) Momeală (1). Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. ◊ E x p r. A umbla cu chichițe și momițe = a căuta, prin diferite șiretlicuri, să înșeli pe cineva. Cf. ZANNE, P. III, 105, SCRIBAN, D. – Pl.: momițe. – Etimologia necunoscută.

MOMÍȚĂ³ s. f. v. moimiță.