MONETĂRIE, monetării, s. f. Întreprindere (de stat) unde se bat monedele. ♦ (Colectiv) Monede. – Monetă + suf. -ărie.

monetărie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~edă~ / Pl: ~ii / E: monetă + -ărie] 1 Întreprindere de stat prevăzută cu instalațiile necesare pentru baterea monedelor. 2 (Rar) Artă, meșteșug al baterii de monede. 3 Îndeletnicire a celui care lucrează la baterea de monede. 4 (Csc) Cantitate mare de monede.

MONETĂRIE, monetării, s. f. Întreprindere de stat prevăzută cu instalațiile necesare pentru fabricarea monedelor. ♦ (Colectiv) Monede. – Monetă + suf. -ărie.

MONETĂRIE, monetării, s. f. Întreprindere de stat pentru baterea monedelor.

MONETĂRIE s.f. Întreprindere de stat unde se fabrică monedele. [Gen. -iei. / < monetă + -ărie].

MONETĂRIE s. f. întreprindere (de stat) unde se fabrică monedele. (< monedă + -ărie)

MONETĂRIE ~i f. 1) Întreprindere de stat unde se bat monedele. 2) Arta și tehnica baterii monedelor. 3) Cantitate mare de monede. /monetă + suf. ~ărie

monetărie f. locul unde se bat monedele: Monetăria Statului.

*monetăríe f. (d. monetă). Localu în care se fabrică monetă (bănărie, hereghie, tarapana).

monedărie sf vz monetărie

monetărie s. f., art. monetăria, g.-d. art. monetăriei; pl. monetării, art. monetăriile (desp. -ri-i-)

monetărie s. f., art. monetăria, g.-d. art. monetăriei; pl. monetării, art. monetăriile

monetărie s. f., art. monetăria, g.-d. art. monetăriei; pl. monetării, art. monetăriile

monetărie

monetărie, -rii.

MONETĂRIE s. (înv. și reg.) tarapana, (înv.) bănărie, cămară domnească, (înv., în Transilv.) pinzărie.

MONETĂRIE s. (înv. și reg.) tarapana, (înv.) bănărie, cămară domnească, (înv., în Transilv.) pinzărie.