monopolizare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~zări / E: monopoliza] 1 Exercitare a unui monopol (1). 2 Organizare sau concesionare a ceva pe bază de monopol (1). 3 Acaparare în mod exclusiv a unui obiect, a unui privilegiu, a unui domeniu de activitate. 4 Concentrare a întregii atenții, a întregului interes al cuiva.

MONOPOLIZARE s.f. Acțiunea de a monopoliza și rezultatul ei; monopolizație; exercitarea unui monopol. [< monopoliza].

monopolizare s. f., g.-d. art. monopolizării; pl. monopolizări

monopolizare s. f., g.-d. art. monopolizării; pl. monopolizări

monopolizare s. f., g.-d. art. monopolizării; pl. monopolizări

MONOPOLIZARE s. v. acaparare.

monopolizare s. v. ACAPARARE.

MONOPOLIZARE s. f. Acțiunea de a m o n o p o l i z a și rezultatul ei. 1, Cf. m o n o p o l i z a (1). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. 2. F i g. Cf. m o n o p o l i z a (2). O monopolizare a puterii politice în favoarea unuia singur, RALEA, S. T. II 99, cf. 265. – Pl.: monopolizări. – V. monopoliza.