16 definiții pentru monstruos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONSTRUOS, -OASĂ, monstruoși, -oase, adj. 1. Care are un aspect respingător, ieșit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; urât, oribil, hidos; fig. neestetic, neartistic. ♦ Fig. Îngrozitor, rău, denaturat. 2. Exagerat de mare; enorm, colosal. [Pr.: -stru-os] – Din fr. monstrueux.

MONSTRUOS, -OASĂ, monstruoși, -oase, adj. 1. Care are un aspect respingător, ieșit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; urât, oribil, hidos; fig. neestetic, neartistic. ♦ Fig. Îngrozitor, rău, denaturat. 2. Exagerat de mare; enorm, colosal. [Pr.: -stru-os] – Din fr. monstrueux.

monstruos, ~oa [At: ALEXANDRESCU, M. 22 / P: ~stru-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr monstrueux] 1-2 a, av Cu un aspect, o conformație, o proporție, o intensitate etc. ieșite din comun, producând o impresie neplăcută, repulsie, groază etc. 3 a (Rar) Care are conformația, aspectul unui monstru (4), având mari anomalii fizice 5 a, av (Care este) îngrozitor. 6-7 a, av (Care este) revoltător.

MONSTRUOS, -OASĂ, monstruoși, -oase, adj. 1. Ca un monstru; urît, hidos, pocit, anormal; fig. urît, neestetic, neartistic. Dacă a avut norocire a fi colaboratorul vreunui vodevil monstruos... ferice de el! NEGRUZZI, S. I 69. 2. Mare, colosal, de proporții extraordinare, nemaipomenit. Un vrej de care atîrnă un fruct monstruos. BOGZA, O. 26. [Apele Dunării] se varsă către țărm în urmă zvîrcolind inele monstruoase. GALACTION, O. I 169. ◊ (Adverbial) Cum e cu putință să s-apropie și să meargă alături două ființe atît de monstruos deosebite! VLAHUȚĂ, O. A. III 65. 3. Oribil, rău, crud.

MONSTRUOS, -OA adj. 1. Hidos, pocit; anormal; (fig.) neestetic. ♦ Uriaș, colosal. 2. Rău, oribil, îngrozitor. [Pron. -stru-os. / cf. fr. monstrueux, lat. monstruosus].

MONSTRUOS, -OA adj. 1. hidos, pocit; anormal. 2. rău, oribil, îngrozitor. 3. uriaș, colosal. (< fr. monstrueux, lat. monstruosus)

MONSTRUOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are aspect de monstru; asemănător cu un monstru. 2) Care se caracterizează prin trăsături morale de monstru; cu însușiri morale oribile. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește cruzime sau oroare; caracterizat prin cruzime și oroare excesivă. Faptă ~oasă. Crima ~oasă. [Sil. -stru-os] /<fr. monstrueux

monstruos a. 1. care are conformațiunea unui monstru: copil monstruos; 2. fig. demn de un monstru: cruzime monstruoasă; 3. extraordinar.

*monstruós, -oásă adj. (lat. monstruosus și monstrosus). Care are formă de monstru, diform, foarte urît: copil monstruos. Fig. Colosal, excesiv: mărime monstruoasă, ospăț monstruos. Oribil: crimă monstruoasă. Adv. În mod monstruos: a crește monstruos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monstruos (desp. -stru-os) adj. m., pl. monstruoși; f. monstruoa, pl. monstruoase

monstruos (-stru-os) adj. m., pl. monstruoși; f. monstruoasă, pl. monstruoase

monstruos adj. m. (sil. -stru-os), pl. monstruoși; f. sg. monstruoasă, pl. monstruoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MONSTRUOS adj. 1. v. urât. 2. v. dezgustător. 3. v. îngrozitor.

MONSTRUOS adj. 1. diform, hidos, hîd, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 2. dezgustător, odios, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.) 3. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONSTRUÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care are un aspect, o conformație, o proporție, o intensitate etc. ieșite din comun (producînd o impresie neplăcută, repulsie, groază etc.). Am văzut. . . monstruoasele morminte. ALEXANDRU, M. 22. Apele. . . se varsă către țărm, ca mii și mii de șerpi înotători ținînd deasupra apei, ager, creste albe, iar în urmă zvîrcolind inele monstruoase. GALACTION, O. 169. De altminteri toată suferința asta monstruoasă îmi venea din nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 157. Rîdea c-o gură enormă ori de cîte ori trăgeam din adîncuri un pește monstruos. SADOVEANU, O. IX, 380. N-ai văzut ce cuțite monstruoase avea pregătite la brîu ? PETRESCU, A. R. 20. Din aceste mormane de cîrpe vechi, ferfenițite, restul piciorului pornea în sus, atît de subțire, încît părea un vrej de care atârnă un fruct monstruos. BOGZA, C. O. 26. (Adverbial) Monstruos se-ntinde-orașul, Viciul joacă-n el pe brînci. MACEDONSKI, O. I 201. Cum e cu putință să s-apropie și să meargă alături două ființe atît de monstruos deosebițe. VLAHUȚĂ, O. A. III, 65. Fuma monstruos, țigară de la țigară, pînă la accesul de tusă cu sufocație. TEODOREANU, M. U. 29. ◊ (Prin exagerare) Dacă a avut norocire a fi colaboratorul vreunui vodevil monstruos ce s-a jucat la teatrul Iașilor . . . ferice de el. NEGRUZZI, S. I, 60. Numai ton de cîrciumi, poezii monstruoase, Cenzura cea deșteaptă e drept să nu le lase; Ele ne strică gustul. ALEXANDRESCU, O. I, 183. Traducerea literară ar fi dat. . . o construcție românească monstruoasă. BUL. COM. IST. II, 34. 2. (Rar) Care are conformația, aspectul unui monstru (2), care are mari anomalii fizice. Cf. COSTINESCU, LM. Copil monstruos. ȘĂINEANU., cf. SCRIBAN, D. 3. Îngrozitor; groaznic, oribil; revoltător. Calicia este, în adevăr, într-un stat bine organizat, o faptă monstruoasă. KOGĂLNICEANU S. A. 80. Conștiința publică se revoltă în contra unor nedreptăți atît de monstruoase. MAIORESCU, D. I. 59, cf. MACEDONSKI, O. IV, 94. Aceleași stele luminau adeseori jertfe omenești făcute unor zei monstruoși. XENOPOL, I. R. I, 32, cf. SADOVEANU, E. 87. Mica mascaradă din fața poștei devenise o mașinărie monstruoasă, un adevărat abator de oameni, BOGZA, A. Î. 617. Legea stoarcerii profitului maximal stă la temelia monstruosului sistem de asuprire și jefuire sălbatică a unor popoare, SCÎNTEIA, 1952, nr. 2510, cf. nr. 2361, 2416. Acolo unde critica de jos și autocritica sînt gîtuite apar fenomene monstruoase de birocratism, LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 208. ◊ (Adverbial) Bine, dar e monstruos să hrănești o armată împotriva căreia poate ai să te bați mîine. C. PETRESCU, Î. I, 8. – Pronunțat: -stru-os. – Pl.: -oase. – Din fr. monstrueux.

Intrare: monstruos
monstruos adjectiv
  • silabație: mon-stru-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monstruos
  • monstruosul
  • monstruosu‑
  • monstruoa
  • monstruoasa
plural
  • monstruoși
  • monstruoșii
  • monstruoase
  • monstruoasele
genitiv-dativ singular
  • monstruos
  • monstruosului
  • monstruoase
  • monstruoasei
plural
  • monstruoși
  • monstruoșilor
  • monstruoase
  • monstruoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monstruos, monstruoaadjectiv

  • 1. Care are un aspect respingător, ieșit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, cu mari anomalii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Exagerat de mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un vrej de care atîrnă un fruct monstruos. BOGZA, O. 26. DLRLC
    • format_quote [Apele Dunării] se varsă către țărm în urmă zvîrcolind inele monstruoase. GALACTION, O. I 169. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Cum e cu putință să s-apropie și să meargă alături două ființe atît de monstruos deosebite! VLAHUȚĂ, O. A. III 65. DLRLC
  • 3. Crud, oribil, rău. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.