MONTĂ, monte, s. f. 1. Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare². 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

montă sf [At: A VI, 26 / Pl: ~te / E: fr monte] 1 Împreunare a două animale de sex opus, în vederea reproducției Si: montare². 2 (Spc) Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MONTĂ, monte, s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare². 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

MONTĂ, monte, s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare a altor animale. Stație de montă. Herghelie de armăsari pentru reproducere.

MONTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte].

MONTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte)

MONTĂ ~e f. 1) Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducției. 2) Loc special pentru împerecherea animalelor. /<fr. monte

*móntă f., pl. e (fr. monte, d. monter, a se sui; it. monta. V. remontă). Acțiunea împărecheriĭ la vite, bătaĭe.

montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte

montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte

montă s. f., g.-d. art. montei; pl. monte

MONTĂ s. (BIOL.) goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

montă s.f. (biol., zool.) goană, gonire, împerechere, împreunare, <pop.> mârleală, mârlire, mârlit, <reg.> mârlă¹, mârlitură, montare², sărit¹.

MONTĂ s. goană, gonire, împreunare, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.)

monta vb. I. tr. I 1 (tehn.; compl. indică elementele componente ale unui sistem) a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni². Mecanicul montează cu ușurință piesele unui motor. 2 (compl. indică grinzi, bârne etc.) a îmbina, a încheia, a lega¹, a prinde, a uni², <reg.> a încochela. Dulgherii montează grinzile în cuie pentru a face acoperișul casei. 3 (tehn.; compl. indică instalații, aparate tehnice etc.) a instala. A chemat un specialist pentru a monta o baterie la baie. 4 (tehn.; compl. indică bucșe) a bucela. 5 (tehn.) a așeza, a poza. După ce a reparat televizorul, îi montează și carcasa. 6 (teatru, cinemat. etc.; compl. indică opere dramatice, spectacole etc.) a înscena, a regiza. A montat spectacolul Aida de G. Verdi. II fig. (compl. indică oameni, colectivități etc.) a agita, a ațâța, a excita, a incita, a instiga, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, <fig.> a asmuți, a incendia, a răscoli, <fig.; înv.> a porni, a smăcina, a strămura. Hotărârile abuzive au montat populația.

MONTĂ s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus, mai ales a unui armăsar cu o iapă, în vederea reproducției; (regional) montare². Însămînțârile artificiale dau posibilitatea ca de la reproducătorii masculi de mare valoare să putem obține de 10-15 ori mai mulți produși decît prin montă naturală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 745, cf. ib. nr. 2 785. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. Cf. A VI 26. – Pl.: monte. – Din fr. monte.