moraliza vt [At: GHICA, A. 683 / Pzi: ~zez / E: fr moraliser] 1 A da cuiva învățături morale² (1) Si: (îvr) a moralisi, a moralici. 2 A îndruma spre o comportare conformă cu principiile moralei (1). 3 (Fam) A face cuiva morală (8) Si: a dojeni, a mustra.

MORALIZA, moralizez, vb. I. Tranz. 1. A da cuiva învățături morale. 2. (Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser.

MORALIZA vb. I. tr. (Rar) A face morală; a da cuiva învățături morale. [< fr. moraliser].

A MORALIZA ~ez tranz. (persoane) 1) rar A instrui dând învățături morale; a îndruma în conformitate cu principiile moralei. 2) fam. A face cuiva morală; a dojeni; a mustra; a probozi. /<fr. moraliser

moraliza vb., ind. prez. 1 sg. moralizez, 3 sg. și pl. moralizează

MORALIZA vb. v. certa.

moraliza vb. I. tr. (compl. indică oameni) a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a judeca, a mustra, <rar> a rușina, <înv. și pop.> a obrăzi, <pop. și fam.> a beșteli, a muștrului, a ocărî, a sudui, <pop.> a probozi, a sfădi, a surchidi, a tolocăni, <fam.> a bodogăni, a socri, a șmotri, <înv. și reg.> a înfrunta, a ofârli, a oropsi, a probăzui, a stropoli¹, a toi³, <reg.> a așculi, a bănui, a carvosi, a cârti, a docăni, a hui, a libăzi, a mogorogi, a moronci, a otrăți, a tătărî, a târfăi, a vrevi, <înv.> a obidi, a observa, a preobrăzi, a prihăni, a prociti, a vădi, <latin.; înv.> a reprehenda, <fran.; înv.> a reprimanda, <fig.; pop. și fam.> a bălăcări, a buzdugăni, <fig.; fam. > a freca, a perdăfui, a răfui, a săpuni, a scutura, <fig.; reg.> a cățănăi, a dărăci, a puțui, a spumui, a tigheli, <arg.> a flitui. L-a moralizat pentru că a lipsit de la școală.