12 definiții pentru morman

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORMAN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. – Et. nec.

MORMAN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. – Et. nec.

morman [At: ODOBESCU, S. I, 79 / Pl: ~e / E: ns cf gorgan] 1 sn (Udp „de”) Îngrămădire de obiecte de același fel așezate în neorânduială unele peste altele Si: grămadă. 2 sn Cantitate mare dintr-un material strâns la un loc. 3 sn (Fam, îe) A face ~ (pe cineva) A zdrobi, a omorî pe cineva. 4 av (Pe lângă v „a sta” și „a cădea”) În formă de morman (1). 5 sn (Reg) Mică ridicătură de pământ pe o câmpie Vz colină, colnic, dâmb, movilă. 6 sn (Reg; gmț) Mormânt (1).

MORMAN, mormane, s. n. Îngrămădire, adunătură de obiecte de același fel (aflate în dezordine unele peste altele); grămadă. Stăteau morman măturile cu care împlinisem dereticarea. I. BOTEZ, ȘC. 37. La vederea mormanelor de vechituri, d. Lefter tresare. CARAGIALE, M. 30. Cărți închise în lăzi sau grămădite în mormane. ODOBESCU, S. I 334. ◊ (În metafore) Vînătorul căzu morman de pe cal. ISPIRESCU, L. 140.

MORMAN ~e n. Grămadă de obiecte sau de materiale neomogene; maldăr. /Orig. nec.

morman n. grămadă mare: mormane de morți. [Origină necunoscută]. ║ adv. grămadă: căzu morman de pe cal ISP.

mormán n., pl. e (poate din gorgan, ca vgr. mormó și gorgó, trecînd pin forma *borbó). Mare grămadă, movilă: un morman de dărămăturĭ, de cadavre, de banĭ. Adv. A cădea morman, a cădea grămadă, la un loc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORMAN s. grămadă, maldăr, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

morman (mormane), s. n. – Grămadă, stivă. Origine suspectă, dar sigur expresivă, cum o indică suf. -man. Poate se datorează unei confuzii între rădăcina expresivă mot „bot” cu mor-, cf. morînci. Ipoteza unei origini prerom. (Rusu, Dacor., XI, 148) nu pare sigură.

Intrare: morman
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morman
  • mormanul
  • mormanu‑
plural
  • mormane
  • mormanele
genitiv-dativ singular
  • morman
  • mormanului
plural
  • mormane
  • mormanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

morman, mormanesubstantiv neutru

  • 1. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stăteau morman măturile cu care împlinisem dereticarea. I. BOTEZ, ȘC. 37. DLRLC
    • format_quote La vederea mormanelor de vechituri, d. Lefter tresare. CARAGIALE, M. 30. DLRLC
    • format_quote Cărți închise în lăzi sau grămădite în mormane. ODOBESCU, S. I 334. DLRLC
    • format_quote metaforic Vînătorul căzu morman de pe cal. ISPIRESCU, L. 140. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.