opțiuni

6 definiții pentru moromeț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moromeț, ~eață [At: PASCU, S. 340 / V: ~ete sm, ~eanță sf (Pl: ~ențe) / Pl: ~i, ~e / E: cf moroi2] 1 smf Stafie. 2 sm (îf moromete) Epitet dat unui om leneș.

moromeanță sf vz moromeț

moromete sm vz moromeț

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

moromeț (moromete), -eață, moromeți, -te, s.m. f. (reg.) 1. stafie, moroi. 2. om leneș.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

moromeț, -eață, moromeți, -ețe subst. (Reg.) 1. S. m. și f. Stafie, moroi. 2. (În forma moromete) Epitet dau unui om leneș. [Var.: moromete s. m.] – Cf. moroi.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOROMÉȚ, -EÁȚĂ subst. (Regional) 1. S. m. și f. Stafie, moroi2 (1) (Dobra-Deva). Cf. ALR II 4 240/105. 2. S. m. (În forma moromete) Epitet dat unui om leneș. Cf. PASCU, S. 340. – Pl.: moromeți, -mețe. – Și: morométe s. m., moromeánță (pl. moromențe; PAȘCA, GL.) s. f. – Cf. m o r o i2.

Intrare: moromeț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moromeț
  • moromețul
  • moromețu‑
plural
  • moromeți
  • moromeții
genitiv-dativ singular
  • moromeț
  • moromețului
plural
  • moromeți
  • moromeților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moromete
  • morometele
plural
  • moromeți
  • moromeții
genitiv-dativ singular
  • moromete
  • morometelui
plural
  • moromeți
  • moromeților
vocativ singular —
plural —
moromeanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)