18 definiții pentru motiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTIV, motive, s. n. I. Cauza, rațiunea, temeiul subiectiv al unei acțiuni; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală; temă, melodie, intonație. 2. Element pictural, sculptural sau de broderie, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv.

motiv sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: it motivo, ger Motiv, fr motif] 1 Rațiune care justifică o acțiune. 2 Imbold care împinge pe cineva la săvârșirea unei acțiuni sau care determină o acțiune. 3 (Îlav) Fără ~ Nejustificat. 4 (Îlc) Pentru ~ul că... Deoarece. 5 Pretext. 6 Scuză. 7 (Îlc) Pe ~ că... Pretextând că... 8 (Îe) A da cuiva ~ (să...) A oferi cuiva un pretext pentru ceva. 9 (Înv) Ocazie. 10 Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală. 11 Element sculptural, pictural sau ornamental fundamental, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. 12 Temă principală sau idee fundamentală a unei opere literare. 13 (Pex) Temă principală, idee fundamentală a unui curent, a unei mișcări culturale.

MOTIV, motive, s. n. I. Cauza, rațiunea, pricina unei acțiuni; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală; temă, melodie, intonație. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv.

MOTIV, motive, s. n. I. Cauza, rațiunea, pricina unei acțiuni; îndemn, imbold care face să se întîmple ceva, care împinge la o acțiune; faptul pentru care se face ceva. El nu-i mărturisea tocmai motivul hotărîtor. REBREANU, R. I 233. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = deoarece. Pe motiv că... = aducînd argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... Fără motiv = nejustificat. ♦ Pretext. II 1. Mic fragment muzical care se repetă sub diferite aspecte, într-o compoziție; temă. Prinse a fluiera, primblîndu-se de colo pînă colo.Anicuțo, cum e motivul din sonata noastră? D. ZAMFIRESCU, R. 109. Aud uvertura de vînătoare a lui Mehul în care aceeași fanfară domnește ca motiv de căpetenie. ODOBESCU, S. III 97. 2. Element pictural sau sculptural, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. Un motiv, în toată pictura, îmi atrage cu deosebire atenția. CARAGIALE, O. II 99. Am studiat... toate motivele ornamentale care împodobesc și caracterizează bucățile aflate și păstrate la noi. ODOBESCU, S. III 633. 3. (În literatură) Temă. Topind în el motivele populare, Eminescu le-a reluat cu sufletul din veac al poetului anonim și cu arta poetului modern. SADOVEANU, E. 78.

MOTIV s.n. I. Cauză care determină o acțiune, un sentiment etc.; pricină. ♦ Pretext. II. 1. Frază melodică, idee principală a unei bucăți muzicale; temă. ♦ Cea mai mică construcție muzicală, constînd dintr-un grup de note legate printr-un singur accent. 2. Element decorativ sau arhitectural folosit într-o pictură sau la o sculptură. 3. Temă, idee fundamentală a unei opere literare. [Cf. it. motivo, germ. Motiv, fr. motif, lat. motivus – care pune în mișcare].

MOTIV s. n. I. rațiune, cauză care determină o acțiune, un sentiment. ◊ pretext; mobil. II. 1. cea mai mică unitate melodico-ritmică a unei idei muzicale cu un profil și un sens propriu; parte a unei teme, capabilă să devină de sine stătătoare, în dezvoltare. 2. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 3. temă, idee fundamentală a unei opere literare. (< fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)

MOTIV ~e f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; pricină; cauză; temei. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acțiuni; pretext; prilej. 3) Frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziții muzicale; temă. 4) Element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură. 5) Idee de bază într-o operă literară. /<fr. motif, it. motivo, germ. Motiv

motiv n. 1. cauză determinantă: ceeace împinge a lucra; 2. în bele-arte: subiect de compozițiune; 3. frază muzicală ce se reproduce în cursul unei bucăți.

*motív n., pl. e (lat. motivus [adj.], care servește la mișcare, d. movére, motum, a mișca. V. motor). Cauză determinantă, ceĭa ce te împinge să facĭ ceva: a te supăra fără motiv (V. mobil, pretext). În artă, subĭect de compozițiune. Muz. Frază care se reproduce cu micĭ schimbărĭ într’o bucată și care-ĭ dă caracteru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+motiv2 (pe ~ că) loc. conjcț.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOTIV s. 1. v. cauză. 2. v. argument. 3. argument, dovadă, temei. (Are ~ să fie optimist.) 4. v. prilej. 5. v. pretext. 6. pretext, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) șteamăt, (grecism înv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. v. temă.

MOTIV s. 1. cauză, considerent, mobil, pricină, prilej, rațiune, temei, (înv. și pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînță. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. argument, motivare, motivație. (Cel mai bun ~ adus în sprijinul opiniei sale.) 3. argument, dovadă, temei. (Are ~ să fie optimist.) 4. ocazie, pretext, pricină, prilej, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. cuvînt, pretext, (înv.) chip. (Sub ~ că...) 6. pretext, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) șteamăt, (grecism înv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. temă. (~ literar.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

motiv, cea mai mică unitate semnificativă a discursului melodic. Deși constituie unul din conceptele descriptive fundamentale ale muzicologiei*, m. nu are până în prezent o definiție satisfăcătoare, unanim acceptată. După H. Riemann, m. desemnează unitatea melodică minimală structurată binar,* pe baza opoziției instituite între cele două secvențe melodico-ritmice care îl alcătuiesc; secvența slabă, anacruzică (v. anacruză) și secvența accentuată, cruzică (leicht und schwer), caracterizate prin acumulare energetică și respectiv culminație și, eventual, relaxare tensională. Scheletul metroritmic al m. se concretizează în cele mai diferite forme. M. acoperă aprox. o măsură*; el este subordonat de grup*, semifrază, frază* perioadă (1) etc., dar nu suportă divizări. În procesul variației (1), m. își păstrează identitatea cu condiția respectării plasamentului său metric. Teoria motivică riemanniană, foarte valoroasă în esență, poate redeveni viabilă printr-o interpretare mai largă. Se poate reține astfel că m. este polarizat de un accent (III, 2) culminativ [care coincide în general cu un accent (II, 1) metric principal] și se particularizează prin pregnanță ritmico-melodică. Slăbirea intensității accentului culminativ conduce la destructurarea m., la evoluția sa către figură (1). În prezent, majoritatea muzicologilor apreciază că m. se plasează aprox. în cadrul a două măsuri*, este direct subordonat frazei* și poate fi analizat prin două sau mai multe celule*.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOTÍV s. n. I. 1. Rațiune, cauză pentru care se întîmplă sau se face ceva; imbold, mobil1 (4) care împinge pe cineva la săvîrșirea unei acțiuni. Cf. STAMATI, D. Mi-e de mirare, domnule, c-un strein ca dumneata v-ați plecat a vă opri în locuința noastră . . . – Doamnă . . . Un motiv însemnat. NEGRUZZI, S. III, 238. El nu-i mărturisea tocmai motivul hotărîtor. REBREANU, R. I, 233. Nu-mi place însă ca cineva să se vîre în afacerile mele. – Nu e ăsta motivul. Ești contra mea. SAHIA, N. 104. N-am nici un motiv să Cred că minte. CAMIL PETRESCU, U. N. 220. ◊ L o c. a d v. Fără motiv = (în mod) nejustificat. ◊ L o c. c o n j. Pentru motivul că. . . = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext, scuză. Cf. DL. ◊ L o c. c o n j. Pe motiv că. . . = pretextînd că. . . Am căutat eu să amîn această afacere pe motiv că n-o pot rezolvi într-o zi. SANDU-ALDEA, A. M. 123. ◊ E x p r. A da cuiva motiv (să. . .) = a oferi cuiva pretextul (să . . .). Cf. DM. 2. (Învechit) Ocazie, prilej. Vom lăsa motiv. . . să desăvîrșească lucrul nostru (a doua jumătate a sec. XIX), URICARIUL, IV, 308/25. Ce mai motiv de fantezii nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. III, 17. II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei compoziții muzicale (care se repetă, sub diferite aspecte, în dezvoltarea compoziției). Se întîmplă să aud Uvertura de vînătoare a lui Mehul în care aceeași fanfară domnește ca motiv de căpetenie și răsare sub felurite tonalități. ODOBESCU, S. III, 97. Începură a cîntă în cor un imn plăcut și dulce era motivul molitvei. CONTEMPORANUL, III, 616. Anicuțo, cum e motivul din sonata noastră ? D. ZAMFIRESCU, R. 109. Valorificarea motivelor de muzică populară. SADOVEANU, E. 72. 2. Element sculptural, pictural sau ornamental fundamental, folosit într-o compoziție decorativă sau în arhitectură. Am studiat. . . toate motivele ornamentale care împodobesc și caracterizează bucățile aflate și păstrate la noi. ODOBESCU, S. III, 633. Motivele ornamentale ale aplicelor de cingători. . . sînt toate geometrice. PÂRVAN, G. 432. Cîmpul dintre grinzi este acoperit cu motive de frunze late, poleite, CAMIL PETRESCU, O. II, 402. Părul blond îi cade pe umeri, iar o coroană cu motivul florii de crin îi împodobește capul. OPRESCU, I. A. I, 60. Confecții. . . cusute cu motive naționale, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 859. 3. Temă principală sau idee fundamentală a unei opere literare, p. e x t. a unui curent, a unei mișcări culturale. În alegerea aceasta a motivelor durerii, Beldiceanu merită un loc aparte în literatura noastră. IONESCU-RION, C. 125. Locul pe care. Ion Ghica îl cucerește în literatura estetică. . . este caracterizat prin îndepărtarea oricărui motiv romantic. VIANU, A. P. 67. Topind în el motivele populare, Eminescu le-a reluat cu sufletul din veac al poetului anonim și cu arta poetului modern. SADOVEANU, E. 78, cf. 132. Urmașii lui Burchhardt au continuat să vadă în individualism calitatea dominantă a Renașterii, motivul unic, a cărui manifestare au urmărit-o în toate domeniile. OȚETEA, R. 35. Motivul strigoiului mai apare la Asachi în poema Moșii. LL I, 26. – Pl.: motive. – Din it. motivo, germ. Motiv, fr. motif.

Intrare: motiv
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motiv
  • motivul
  • motivu‑
plural
  • motive
  • motivele
genitiv-dativ singular
  • motiv
  • motivului
plural
  • motive
  • motivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

motiv, motivesubstantiv neutru

  • 1. Cauza, rațiunea, temeiul subiectiv al unei acțiuni; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote El nu-i mărturisea tocmai motivul hotărîtor. REBREANU, R. I 233. DLRLC
    • 1.1. Pretext. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: pretext
      • chat_bubble locuțiune conjuncțională Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: provoca
  • 2. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prinse a fluiera, primblîndu-se de colo pînă colo. – Anicuțo, cum e motivul din sonata noastră? D. ZAMFIRESCU, R. 109. DLRLC
    • format_quote Aud uvertura de vînătoare a lui Méhul în care aceeași fanfară domnește ca motiv de căpetenie. ODOBESCU, S. III 97. DLRLC
  • 3. Element pictural, sculptural sau de broderie, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Un motiv, în toată pictura, îmi atrage cu deosebire atenția. CARAGIALE, O. II 99. DLRLC
    • format_quote Am studiat... toate motivele ornamentale care împodobesc și caracterizează bucățile aflate și păstrate la noi. ODOBESCU, S. III 633. DLRLC
  • 4. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: temă
    • format_quote Topind în el motivele populare, Eminescu le-a reluat cu sufletul din veac al poetului anonim și cu arta poetului modern. SADOVEANU, E. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.