MOTOCICLETĂ, motociclete, s. f. Autovehicul pe două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette.

motocicletă sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 222 / Pl: ~te / E: fr motocyclette] Vehicul cu două roți montate pe un cadru, în linie și pus în mișcare de un motor fixat pe același cadru Si: (înv) motociclu, (reg) motorbițâclu.

MOTOCICLETĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette.^[1]

MOTOCICLETĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor fixat pe același cadru. Tovarășul a venit cu motocicleta ălora din Budești. DUMITRIU, N. 263. Pe lîngă dînșii, țîșni zgomotos, lăsîndu-i în urmă, o motocicletă. C. PETRESCU, Î. II 222.

MOTOCICLETĂ s.f. Vehicul cu două (sau trei) roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor. [Var. motociclu s.n. / < fr. motocyclette].

MOTOCICLETĂ s. f. vehicul cu două roți montate pe un cadru cu motor. (< fr. motocyclette)

MOTOCICLETĂ ~e f. Vehicul constând din două roți montate pe un cadru, care este pus în mișcare de un motor cu ardere internă. * ~ cu ataș motocicletă de care este atașată o cutie metalică, sprijinită pe o a treia roată. /<fr. motocyclette^[1]

motocicletă f. bicicletă pusă în mișcare de un motor cu petrol, alcool, etc.

*motociclétă f., pl. e (moto- din motor și -cicletă din bi-cicletă). Bicicletă cu motor.

motocicletă (desp. -ci-cle-) s. f., g.-d. art. motocicletei; pl. motociclete

motocicletă (-ci-cle-) s. f., g.-d. art. motocicletei; pl. motociclete

motocicletă s. f. (sil. -cle-), pl. motociclete^[1]

MOTOCICLETĂ s. (reg.) motorbițâclu, (înv.) motociclu, (arg.) motor.^[1]

MOTOCICLETĂ s. (reg.) motorbițîclu, (înv.) motociclu.